paleghost, 24 decembrie 2016 at 21:58

Cucuiul de Craciun

A fost acum vreo 10 ani…eram in casa unchilor mei si o asteptam pe mama.Afara ningea feeric si de abia puteai vedea ceva in zare.Stateam langa brad si meditam.Ma gandeam cum o sa vina Mosul pe vremea asta.In definitiv,erau nameti cat vedeai cu ochii si nu prea era loc pe strada sa mergi.Eu stateam la bloc,deci nu avea cum sa coboare pe horn.In timp ce in mintea mea se teseau asemenea intrebari,am auzit usa deschizandu-se.Nu m-am intors,fiind covinsa ca era mama.
Deodata,cineva ma atinge pe umar…speriata,am luat cel mai apropiat obiect(care se facea sa fie o creanga de brad) si am inceput sa lovesc fara sa tin cont.Astfel,cand am iesit din “adrenalina”,am deschis ochii si am vazut ca era unchiul meu,care ma anunta ca au venit colindatori…
Astfel,am ras cam tot Craciunul,i-am asigurat unchiului meu un cucui si o amintire ce va dura toata viata!

Iulia, 24 decembrie 2016 at 22:03

Ce tare! 🙂 cea mai amuzanta parte de sarbatori este momentul in care sora mea si cu mine trebuie sa punem cadourile sub brad si chiar in seara asta, in Ajun, ne am prapadit de ras! :)) pentru ca ne am ascuns in camera sa planuim totul.. Intre timp mami s a dus la toaleta, sora mea l a luat pe tati sa i povestesca ca vrea sa mi cumpere ceva si eu alergam ca nebuna cu cadourile in brate prin casa, lovindu ma de toti peretii, grabindu ma sa nu ma prinda careva :))) si cum ziua mea e abia in februarie, tati ii zice Andreei: “pai si vrei sa mi arati acum?” Si ea, dandu si seama ca eu am pus deja tot zice: “ai dreptate, nu ti mai arat” ?? a fost super fun. Craciun fericit! :*

Laura, 24 decembrie 2016 at 22:25

Cea mai comico/trista amintire a mea legata de Craciun este legata de momentul cand am descoperit cumva voit cadourile ce urma sa le primim sub brad.
Acum aproximativ 16 ani cand aveam dilema cadourilor daca sunt sau nu de la mosu’ sau primite de la ai mei,m-am apucat inainte sarbatorilor sa ma uit prin casa dupa ele si in cele din urma am gasit in masina de spalat papusile ce urma sa le gasesc in ajun sub brad. Cred ca a fost cea mai dezamagitoare reusita a mea,confirmand ca mosu’ nu e chiar asa magic.

Alexandra Grozea, 24 decembrie 2016 at 22:35

Cea mai funny amintire este din copilărie când ne dadeam pe gheata făcută din bălțile de pe strada neasfaltata și cădeam, intram unii în alții, ne loveam și râdeam!

Andreea Sirba, 24 decembrie 2016 at 22:56

Sarbatorile din copilarie cred ca ne raman in suflet pentru totdeauna, pentru ca atunci au avut alt farmec, totul era mai frumos vazut prin ochi de copil.
Eu imi aduc aminte cu mult drag de serbarile de la gradinita, cand abia asteptam sa vina Mos Craciun. La grupa mare, din pacate, s-a rupt magia si am aflat ca Mosul nu exista. Totul s-a intamplat din vina mea, insa. Cand mergem sa-mi iau cadoul de la Mos, m-am impiedicat de un covor si-am cazut direct peste bietul Mos Craciun, care, la randul lui, a cazut cu scaunul pe spate. :)) In toata invalmaseala, Mosul si-a pierdut masca si caciula si am descoperit ca tocmai unchiul meu era Mosul de la serbare. Toti copiii il cunosteau, el era sofer la gradinita, asa ca impiedicatura mea a adus multa dezamagire. 🙂 Atunci am fost foarte suparata, acum, privind in urma, mi se pare amuzant.
Craciun fericit, sa ai parte de un Craciun de poveste!

Andrea Gal, 24 decembrie 2016 at 23:00

O dimineata cu nazbatii, sau cum l-am descoperit noi pe Mosu’

Intr-o zi frumoasa de Decembrie, undeva prin 20.. si un pic, eu si sora mea mai mica, am ramas singure in casa, asteptand ca parintii nostri sa revina de la ultimile cumparaturile de Craciun, you know.. the last minutes Christmas shopping, aka #amuitatastasiaia.. Revenind la poveste, si ce sa facem noi doua singurele…am inceput sa ne jucam, bine-inteles era inainte de epoca calculator, #copiii90, asa ca, ne jucam cu ce aveam. Dupa ce ne-am plictisit de jucarii, ne-am gandit noi sa ne jucam tocmai “de-a v-ati ascunselea” prin casa. Zis si facut! Am pus-o intr-un colt pe sora mea, a inceput numaratoare, iar euuu, am dat bir cu fugitii. Si cu cat ma indepartam mai mult de ea, cautand locul perfect pentru o ascunzatoare tzais, aleluiaaaa, a aparut in calea mea, dormitorul parintiilor. Fiind inca de cand eram micuta, precum un loc sacru, rar se facea sa intram in aceasta incapere fara acordul parintiilor, dar eu mai curajoasa si mai adventuroasa decat oricand, si profitand de lipsa lor, am zis sa pasesc pe acest teritoriu misterios. Zis si facut! Am intrat in dormitor, incetisor fara a face prea mult zgomot, siiii am alergat spre ascunzatoarea perfecta! Fotoliul unde mama obisnuia sa citeasca inainte de culcare. Iar acum, partea cea mai interesanta.. In urmatoarea secunda, in toata casa, se auzeau tipetele mele isterice, strigand-o pe sora mea urgent in dormitor. Speriata se grabeste spre mine, crezand saraca ca eu as fi patit ceva. In schimb, singurele lucruri vatamante din acea zi, erau.. cadourile de la asa zisul Mos Craciun. Ops, i did it! Am descoperit mult asteptatele cadouri, acele micute si fermecatoare surprize pe care urma sa le gasim sub bradut, stiute doar de noi si Mosul. Dar cum?? Cum se putea asa ceva??? P O F T I M ? ! Cine a avut timp sa se intrebe astfel de lucruri? Am napustit asupra lor, si am inceput un adevarat taraboi, jucarii prin toata camera parintilor, rasete si chicoteli, nu exista bucurie mai mare. ca mai apoi, brusc si pe neasteptate, sa auzim usa de la intrare. Si vai, dar ce sperieturaaaa!!!!! Repede sa adunam tot, sa ne furisam din camera, sa sa sa.. nu mai stiam deja de noi. prima pe usa: mama. inculpatii, eu si sora mea: in fata dormitorului, cu un ranjet diabolic pe fata. Bine-inteles… mama fiind mama, si-a dat seama de isprava facuta. mai trist a fost, ca in urmatoarele minute, am inteles defapt ce se intamplase.. descoperisem ca, Mosu n-ar fi venit mai repede, astfel cadourile pe care doar el le-ar fi stiut, nu proveneau de la dansul, astfel tot conceput de Mos Craciun, incepea sa se destrame.

Astfel, in acea dimineata, dintr-o nazbatie de-a mea, am descoperit un adevar trist pe moment, dar si o realizare care mi-a adus o bucurie mai mare, decat orice Mos ar fi putut: am inteles ca in tot acest timp parintii nostri, dragi si scumpi, au incercat mereu sa ne ofere tot ce ne-am dorit. <3

Craciun fericit Alina, alaturi de cei dragi! Daca voi castiga acest concurs, insotitoarea mea, va fi tocmai sora mea! Cred ca ar fi cel mai frumos cadou, pe care l-as putea oferi. Multumim 🙂

Georgiana, 24 decembrie 2016 at 23:03

An unopened bottle of champagne

Intamplarea mea amuzanta nu a avut loc de Craciun,ci de revelion.Majoritatea sarbatorilor le-am petrecut in familie alaturi de parinti,veri,unchi,matuse,bunici adunati in jurul mesei pline de preparate. Fiecare femeie din familie contribuia la imbogatirea meniului de Craciun,aveau sansa de a-si etala talentele in ale bucatariei,iar noi cei mici apreciam de fiecare data cand mai aparea cate o prajitura. In copilarie erau mai putine griji,ne bucuram din tot sufletul de fiecare lucru marunt,apreciam cu adevarat ca suntem impreuna. Desi cadourile sunt o parte importanta a sarbatorilor treceam chiar si peste asta,ne aveam unii pe altii si era mai mult decat de ajuns. Astea sunt cele mai frumoase momente,momentele impreuna.
Acum si partea amuzanta. Se intampla acum cativa ani de revelion. Hotarasem sa nu mergem nicaieri si sa stam acasa,sa luam cina impreuna,sa facem un review al anului,sa radem si sa asteptam intrarea in noul an pentru a deschide sampania. Eram eu,mama,tata,bunica si catelusa noastra Cookie. Ziua a inceput foarte frumos,ne-am pregatit fiecare pentru seara ,chiar si pe cookie,am luat cina,acum asteptam nerabdatori sa treaca timpul. Mai erau vreo 10 minute pana la miezul noptii,iar in satul in care stateam oamenii aprindeau artificiile destul de devreme. Am verificat ceasul impacientati crezand ca am omis trecerea in noul an si am iesit in fata portii sa investigam de unde provenea sunetul atat de puternic,se parea ca vecinul deja aprindea artificii nerabdator… Dar pe langa asta mai facusem o descoperire,disparuse catelul. Am inceput cu totii sa o cautam prin curte,prin gradina,pe strada,pe unde ar fi putut iesi fara sa fim atenti,chiar si in casa. Dar se pare ca nu cautasem bine si in final am gasit-o zgribulita si tremurand undeva intre soba si patul bunicii si nu voia sa iasa fiindca ii era frica de sunetul artificiilor. Pana sa ne dezmeticim si sa rasuflam usurati ca am gasit-o,realizasem ca am omis trecerea in noul an. Nu am mai avut ocazia sa deschidem sampania la sfarsitul numaratoarei inverse,iar noi am intrat in noul an cautand-o pe prajiturica si incurajand-o sa iasa din ascunzatoare. Ne-am amuzant teribil la sfarsit si pana la urma nu a mai contat decat ca am gasit-o.

Sarbatori fericite!

Adina Benea, 24 decembrie 2016 at 23:37

Don’t bite off more than you can chew

Cand eram mica imi petreceam vacanta de iarna, la bunica, la Valea Draganului si aveam impresia ca acolo nu va sti sa ma gaseasca Mosu’, atat de multa zapada era peste tot si atat de departe mi se parea ca sunt de Cluj.
Era seara, bradul facut, asteptam sa mancam ceva si sa ne ducem la culcare pentru ca bunica avea o regula ca in fiecare an sa imi curat ghetutele, sa le pun sub brad si sa merg la culcare pana dimineata cand urma sa gasesc cadoul sub brad….ca doar asa vine Mosul, daca dormi! Dupa ce am mancat multi, multi ciurigai (*minciunele) cu lapte, care sunt simply heavenly, am reusit sa o conving pe mama Tina (*bunica) sa mai stam un pic…poate, poate se arata si cadourile… Dupa o vreme, probabil i s-a facut mila de mine si a hotarat ca, intr-un moment de neatentie al meu, sa-mi puna in ghetute, in hol, cadourile.
Eram the happiest little girl cand am descoperit guma de mestecat Hubba Bubba, un ou Kinder, Bonibon o carte de colorat, si un board game, de fapt…eram atat de fericita incat m-am gandit ca daca imi pun iar ghetele sub brad si stau cuminte o sa primesc suplimentd e cadouri. Asa am si facut, iar bunica agitata incerca sa imi explice ca probabil Mos Craciun a plecat deja spre alta casa, dar nimic, eu asteptam sa treaca timpul. In final am iesit amandoua din camera sa vedem marea minune…si minune a fost ca una din cizmele mele lipsea. Rosii, noi, abia primite, mi-a luat fix 2 secunde pana sa incep sa plang si sa regret ca nu am fost multumita cu cadoul :)) In timp ce eu plangeam cu sughituri, bunica cauta cizma si stiind ca nu a luat-o Mosul, pentru ea era un mister si mai mare. Dupa lungi cautari am gasit un alt vizitator care s-a gandit sa treaca pe la noil de Craciun, un pisoi mic ascuns in cizma mea, sub dulap.

Madalina Lucia, 24 decembrie 2016 at 23:49

Cadoul care l-a bagat in bucluc pe Mos Craciun..

Copilaria…cel mai frumos si asteptat moment era sosirea lui Mos Craciun. Desi s-a intamplat acum mai bine de 16 ani, inca am in minte tiparit acel moment amuzant cu Mos Craciun…care,in acel an, in mod surprinzator, a fost femeie…Se aud batai in usa si o voce groasa striga: Ho,Ho,Ho…Deschideti,a venit Mosu.. Vesela, fug la usa cu mama mea ca sa deschidem. Usa se deschide si ce sa vezi..Mosu nicaieri. Mama se uita la mine neintelegand ce se intampla si eu la ea. In tot acest timp se auzeau rasete de pe coridorul scarii. Stand la parter,Mosului nu i-a luat mai mult de cateva secunde sa se faca nevazut Apare mosu razand, spune un cuvant iar fuge.Dupa vreo doua minute apare iar dar nu e in stare sa lege nici 2 propozitii asa ca se retrage din nou. Mosul meu suferea de o criza de ras. Dupa vreo 15 minute, mosul a aparut iar la usa, razand cu lacrimi, mi-a aruncat papusa in brate si a plecat spunandu-i pe nume mamei mele ca nu mai poate
Motivul isteriei de ras a Mosului, a fost faptul ca papusa a inceput sa vorbeasca , sa rada/planga fara sa se mai opreasca. Mosul nu a fost anuntat de aceste talente ale papusii si nu a stiut ce sa faca ca sa o opreasca. Sau probabil s-a speriat pentru ca era liniste si dintr-o data papusa a inceput sa faca galagie.
Asa ca , in acel an, nu am mai apucat sa-i zic Mosului nici poezii,nici colinde dar macar mi-am primit papusa dorita 😀

Florentina, 25 decembrie 2016 at 0:04

Fiecare craciun era diferit cand eram mici si cred ca toti asteptam sa mergem la colindat. Si intr’un an s-a nimenit ca eu sa am cea mai teribila raceala si mama sa nu imi dea voie la colindat cu motivul ca “Mosul nu o sa vina la tine daca nu ma asculti..” si cum eram incapatanata m-am imbracat pe furis si am plecat la colindat. Mama si’a dat seama ca lipsesc si a decis sa nu imi mai dea cadourile de craciun. Am ajuns acasa cu febra dar nu mai conta asta pentru mine. Nici cearta nu o mai auzeam ca eram atenta la usa sa intre Mosul. Intr’un final bate la usa si mama nu il lasa sa intre pentru ca am fost la colindat. Nu puteam sa raman fara cadouri asa ca am inceput sa plang si a mers :)) Mosul a intrat in casa am zis poezia si am primit cadoul.

Ivan Ana, 25 decembrie 2016 at 0:09

Ooops, nu a functionat

Acuum ceva ani, cand aveam vreo 6 ani (parca), venise mosul si primisem multeee jucarii desigur si pentru ca anul trecut remarcasem ca mama si tata nu primisera nimic de la mosul, i-am zis printr-o scrisoare ca mi-as dori sa primeasca si ei ceva frumos anul acesta pentru ca au fost niste parinti minunati si merita (in capul meu de copil stiam ca am exagerat cand am zis ”minunati”, dar am zis ca hai, meritau si ei ceva pana la urma). Si Mosul chiar m-a ascultat, tata a primit un vin (pasiunea lui) si mama o masca faciala si un halat. Asa ca am intrebat-o pe mama ca ce face chestia aia si ea a zis ”Este un fel de crema pe care o pui pe fata, mai intai arat inspaimantator si apoi o sa devin mai frumoasa si mai tanara decat inainte”. Evident ca eram curioasa adica woow chiar asa o fi?. Asa ca am rugat-o sa o foloseasca si sa ma uit si eu la ea. Si-a pus chestia infioratoare si verde pe fata si a stat asa ceva timp cu ea, apoi s-a dus la baie, s-a clatit pe fata, s-a sters cu prosopul , s-a uitat la mine si a spus ” Ei bine, ce crezi?” Eu m-am uitat nedumerita si am zis ”Mmmm, mami. Nu a functionat!”

Povestea asta a spus-o mama ani la rand la masa de Craciun si nu am cum sa o uit vreodata, a fost funny pentru ani la rand.

Nicol Raluca, 25 decembrie 2016 at 0:37

Nu imi vine sa cred ca ai pus aceasta intrebare!:) Chiar zilele trecute cand am facut curatenie impreuna cu mama mea,am dat peste albumele foto si m-am uitat peste pozele de cand eram mica,de la gradinita,iar amandoua am inceput sa ne amintim de acei ani frumosi si amuzanti.

Raluca si teama de Mos Craciun

Se intampla cu doar trei zile inainte de venirea Craciunului.O fetita blonda,creata si cu ochii caprui mici se afla la gradinita,iar in dimineata aceasta educatoarea ne spune “Dragii mei,mai sunt trei zile pana la Craciun ,iar Craciunul il aduce pe Mos Craciun plin de cadouri si noi trebuie sa-l primim cu multa veselie si poezie.”La auzul acestor cuvinte imi batea inima tare,ma aptineam sa nu plang(cu toate ca am fost o plangacioasa) si uite asa urmatoarele zile pentru mine erau de cosmar.Nu voiam sa invat poezia,nu aveam pofta de mancare,ci doar ma rugam sa dispara Mos Craciun.Of!Dar nu disparea aceea zi,parca zielele treceau mai repede,iar cu ele venea si Mos Craciun!Tin minte cand ma pregatea mama pentru intalnirea cu Mos Craciun de la gradinita,nu imi placea rochia,nu imi placea coronita,nu imi placeau pantofii,nu imi placea nimic doar,doar sa nu ajung la sa-l intalnesc pe Mos Craciun.Ajungeam in clasa,toti colegii mei erau fericiti,cantau si abia asteptau sa-l intalneasca pe Mos Craciun,insa eu nu imi scoteam capul din podea si nu vorbeam cu nimeni de suparare.Se anunta ca incepe festivitatea!Of!Inima imi batea si mai tare,ma uitam pe geam poate,poate nu mai vine Mos Craciun.Ma rugam ba sa ii se rupa sania,ba sa raceasca,ba sa inghete usa de la intrarea in cladire,dar bineinteles ca nu se intampla acest lucru si in doar cateva minute il vedeam impreuna cu tatal meu(tata il ajuta sa care sacul cu gandul ca anul acesta nu am sa mai fug de Mos Craciun) cum pasea pe aleea din fata gradinitei.Eh!Si in acel moment am fugit plangand din clasa.

P.S Nu am nici o poza cu Mos Craciun:)) Am fugit de el cand eram mica,iar acum il iubesc!:)) Am doar o singura poza la serbarea fratelui meu langa brad,dar fara Mos Craciun,doar eu,fratele meu si bradul.Daca iti trimit poza sa vezi ce suparata eram,sigur ai sa iti dai seama ca in urma cu doar cateva minute am dat ochii cu Mos Craciun si a avut grija sa ma faca sa plang.

Craciun fericit si plin de impliniri!

[email protected]

Alexandra Bratescu, 25 decembrie 2016 at 2:25

Spionii din dulap

Deseori cand eram mica, petreceam craciunul la tara, alaturi de cele 2 verisoare si unchiul meu. Toti colegii ne spuneau ca nu exista Mos Craciun, dar noi ne suparam si negam cu desavarsire spusele lor. In ajunul Craciunului, am decis ca trebuie sa-l spionam pe Mosul cand vine sa ne aseze cadourile sub brad pentru a dovedi tuturor copiilor cinici ca Mosul exista. Ne-am ascuns in dulap si cu usa intre-deschisa, spionasem timp de cateva minute bune orice misca prin casa. Cand insfarsit se deschide usa, observam o silueta, fara barba, fara costum rosu si caciula… incep sa apara dubiile. Cert era ca sub brad era exact ceea ce am cerut. Cine ar fii putut stii daca nu Mosul, nu? Fugim repede sa o intrebam pe mama cine ne-a pus cadourile sub brad. Ea ne spune “Mosul a uitat costumul anu acesta, dar a spus ca stie ca ati fost cuminti si meritati toate cadourile din lume”.. iar noi am vrut sa existe Mos Craciun asa tare, incat am crezut-o. Pana la urma, toti vrem pe cineva care surprinde in fiecare an cu exact ceea ce ne dorim.

Rebeca Birle, 25 decembrie 2016 at 2:39

Cu colinda prin sat…

Povestea copilăriei mele, sau mai bine spus a ajunurilor mele de Crăciun arată cam asa: De fiecare data mergeam la țara, ne întâlneam toți copii de pe uliță si facem repetiții si ne făceam traseul cum sa mergem la colindat, bineînțeles ca bunicii ne tot spuneau sa intram la fiecare casa ca asa i frumos, ca trebuie sa colindăm pe toata lumea. “Am înțeles bunica!” Răspundeam noi, si iată ca bate clopotul, asta înseamnă ca preotul din sat a dat startul la colinda! Fericiți, îmbrobodiți, necăjiți ca nu o sa ne încapă toate dulciurile in #traista sau cum ii spuneam noi “straiță” ne tot făceam măsurători, a cui e mai încăpătoare, la cine mergem prima data sa o golim, si asa mai departe, in tot timpul acesta părinții si bunicii ne așteptau la gura sobei incantați de odraslele lor. Nu eram noi cei mai buni muzicieni, dar emoția din colindul nostru chiar reușea sa ii emoționeze, si de fiecare data încercau sa surprinda momentul.
Ei bine pana aici totul a fost bine si frumos pana cand într-un 24 Decembrie am uitat sa intram să-l colindăm pe preotul din sat, am ajuns acasa epuizați, si începe bunica prietenei mele din copilărie cu interogatoriul: “Măi copii ati fost pe la fiecare casa? Ati colindat si pe cei bătrâni? Dar preotul, el ce v-a dat ?
Hopaaaaa, “Preotul ? Poi nu mai știm”
Nu mai stiam pentru ca evident nu am intrat :)) in următorul moment toți 5 “am avut nevoie la baie” am mers sa ne înțelegem măcar daca mai insistau bunicile pe tema asta sa avem aceeași varianta, de fapt nu a fost singura casa la care nu intrasem.
Anyway, fiecare Crăciun era magic si inca este pentru ca mereu aleg sa-l petrec in același loc cu aceiasi oameni, de 21 de ani încoace Crăciunul înseamnă un prilej sa petrec timp cu cei dragi, înseamnă si cadouri, si luminițe, si globuri si ciocolata, dar mai presus de toate astea este important sa te simti iubit, apreciat si fericit!

Maria Cosmina, 25 decembrie 2016 at 3:25

Obiceiul familiei mele este sa ne strangem cu mic,cu mare sub același acoperiș la fiecare sărbătoare mare, tinand cont ca din partea mamei mele sunt foarte multi si toti sunt imprastiati ba prin tara, ba prin lume.
Povestea mea incepe in urma cu aproximativ 16-17 ani, nu mai tin minte exact, intr-o seara de Crăciun, la casa parinteasca a mamei de la tara. Normal,pe atunci zapada depasea cu mult un metru iar vantul intra prin hornul casei de facea focul sa duduie. Parca si acum simt mirosul lui.
Povestea ma duce inapoi in ziua in care am facut cunostinta pentru prima data cu Mos Crăciun.
Fiind ce mai mica din familie, toata lumea era cu ochii pe mine, “vezi copilul”, “ai grija sa nu cada” sau “a mancat? Ii mai dau ceva?”. Ce e drept am fost rasfatata de mica. Realizezi ca in noaptea de Ajun nu am putut sa inchid un ochi, toata lumea incerca sa ma tina ocupata sau sa ma adoarma pentru a lasa loc “magiei” lui Mos Crăciun,dar eu nu si nu.
La un moment dat, fiind toti stransi in camera in care se afla bradul, (nu era numita sufragerie,ci salon, asa e la tara) matusa mea imi facu semn sa ma duc la geam pentru ca auzise un zgomot. M-am dus cu viteza pe care poate sa o aibe un copil de 3-4 ani la geamul care dadea spre poarta, la fantana. In spatele fantanii se intindea curtea, acoperita de zapada dar uimerea mea unde fu? O umbra inainta spre casa. Nu stiam exact ce era sau de unde venea dar in momentul in care s-a apropiat de geam si am realizat eu ca seamana cu Mosul din cartile de desenat, imediat am fugit spre patul din coltul camerei si m-am facut si mai mica decat eram. Toti din incapere erau tare amuzati de reactia mea dar doar eu stiu cat de speriata am fost cand l-am vazut pe Mosul.
In scurt timp, in usa de la intrare s-a auzit o bataie tare si mama a mers sa deschidă. Pe usa a intrat nimeni altul decât Mos Crăciun.
Imi amintesc ca muream de nerabdare sa il intalnesc pe Mosul si sa ii spun ce imi doresc dar in clipa in care l-am vazut am fost atat de speriata incat cred ca puteam sa renunt la orice cadou numa’ sa plece. Atat de speriata am fost.
Oricum, cu timpul m-am obisnuit cu el si i-am spus chiar si o poezie si am primit un logo mare si un puzzle cu o gradina zoologica pe care am reusit abia anii urmatori sa il fac. Cred ca daca caut in podul casei, inca mai am cele doua jucarii,stiu ca am dat peste ele acum ceva ani.
No, acum stiu ca era cineva ce s-a dat drept celebrul Mos, dar nici in ziua de azi,nimeni din familia mea nu vrea sa imi spuna cine a fost. Si stiu ca nu facea parte din familie,pentru ca toti membrii erau prezenti cand Mosul si-a facut aparitia in casa.
Nu stiu cat de amuzanta este povestea, dar eu mereu imi aduc cu drag aminte de ea si chiar si acum, la masa de Crăciun,matusa mea, care sta in locul ei de cateva decenii,in capul mesei, spune povestea asta si cum este ea mai sensibila, plange de fiecare data.
Mereu am simtit ca de Crăciun e magie, cand eram mica nu realizam ce inseamna, dar acum o vad si o simt. O vad cand ne strangem toti membrii la masa,o simt cand rudele povestesc întâmplările din copilariile lor.
Crăciun fericit Alina alaturi de cei dragi si la multi ani. Sa ai parte de multe reusite.?

Rihor Stefania, 25 decembrie 2016 at 5:16

Cand aveam vreo 6 ani si mami avea 5 pisici :))) si bineinteles ca in pragul sarbatorilor pregatind bradul si impodobind casa dragele noastre pisuci nu au fost de acord :))) in prima zi de Craciun toate globurile si ornamentele de la baza bradului nu mai existau si nu la mult timp dupa… tot pomul nu mai era in pozitie…. a fost unul din cele mai amuzante momente de vacanta(desigur sunt mult mai multe) dar asta cred ca e the best: atmosfera.. probabil si din cauza varstei pe care o aveam..
Sarbatori fericite!

Georgiana B, 25 decembrie 2016 at 12:25

Rataciti in seara de Ajun

Am hotarat, impreuna cu familia si prietenii, sa petrecem Craciunul pe langa Brasov.In ziua de Ajun am zis sa facem o plimbare prin Brasov, zis si facut.Dupa o lunga plimbare ne-a prins noaptea fix cand trebuia sa ne intoarcem acasa.Ne-am urcat in masina si am pornit spre pensiune dar ghiciti ce?! Ne-am ratacit:)) si am facut inconjurul Brasovului de vre-o 4 ori pana am nimerit pensiunea.Dar, totul e bine cand se termina cu bine 🙂
Sarbatori fericite!

Paduroiu Ilinca, 25 decembrie 2016 at 12:58

Stafia de Crăciun

Cred ca este printre primele mele amintiri de cand eram mică, poate pentru ca imi era super frica, dar desigur ca acum imi aduc aminte ca fiind o amintire amuzanta! Eram in casa bunicilor împreuna cu părinții mei si surorile mele si desigur ca nu mai aveam răbdare sa vad ce imi aduce Moș Crăciun, asa ca nu reușeam sa adorm deloc. Deja ii pregătisem cana cu lapte si prăjiturile si eram super entuziasmata! Normal ca eu fiind mai mică surorile mele voiau sa ma sperie in fiecare an punându-și un cearceaf pe ele si clești de rufe pe degete care făceau un zgomot groaznic pentru vârsta mea! Eu atunci ma ascundeam sub pat si nu mai ieșeam de acolo de frica, si fiind suparata ca nu reușesc sa vad cadourile prima! Acum mi se pare super amuzant, pentru ca in fiecare an făceau același lucru, dar eu ma speriam de fiecare data! Ca sa nu mai spun ca eu am crezut in Moș Crăciun pana super tarziu, cred ca eram prin clasa A4-a,A5-a, si țipam la toți colegi ca exista Moș Crăciun, ca trebuie sa aibă speranța si toți se uitau strâmb la mine, dar nu ma interesa!
Iti doresc un Crăciun fericit alături de cei dragi! ❤️

Diana, 25 decembrie 2016 at 13:58

Colinde de Craciun.
Am multe amintiri legate de Craciun insa una dintre ele ar fi pregatirea pentru colinda, de mic copil abia asteptam sa merg cu colinda la prieteni/rude/vecini pe 24 dec nici bine nu se facea ziua ca eu deja imi pregateam repertoriul si lista de colinde si cum se apropia ora 12 de amiaz’ imi luam talpasita si plecam impreuna cu alti copiii era perioada mea preferata de sarbatori , multi dintre ei ne ofereau fructe ,dulciuri sau bani in schimbul colindei plecam la ora 12 si ma intorceam cand se intuneca colindam in blocuri , vile, si intamplarea amuzanta o face ca intr un an micuta fiind am incurcat vreo 2-3 colinde toate le am amestecat si am facut una singura la o biata vecina , m-am inrosit toata cand mi am dat seama de ce am facut insa ea probabil s-a facut ca nu s-a prins iar la final mi-a oferit bucuroasa cativa banuti si mi-a multumit ca i-am inseninat ziua,fireste ma gandeam ca nu merit deoarce a fost greseala mea , domne ce fericita eram haha ,bucuria venea la finalul zilei cand inghetata si obosita ajungeam acasa la ai mei si le aratam banutii ce i-am capatat si fructele si imi faceam planuri ce o sa cumpar cu ei ,deoarece ma vedeam independenta. Mare le era mirarea cat reuseam sa adun si prin cate peripetii treceam in decursul zilei dar uitam de tot ,cand ma intorceam acasa triumfatoare.
Craciun fericit si linistit !!!!!

AndreeaC, 25 decembrie 2016 at 14:31

Boohoohooo ?
Mereu in aceasta perioada magica familia si in special părinții își amintesc de Crăciunul din 1996, al2lea Crăciun al meu . Am avut o copilărie frumoasa, cu tradiții . Toată familia, bunici , rude ne adunam la cineva acasa si petreceam seara de ajun împreuna , mai mult decât atât modul vedea negreșit am de an, stătea la masa cu noi ,împărțea daruri si simțeam cu adevărat magia acestei sărbători . Eram genu de copil care mereu spunea : ” eu vreau, eu pot ” așadar când a sunat soneria rapid am zis “eu vreau sa deschid” am alergat spre neștiind cine ea , surpriza ! Ceva mare rosul ??? am început sa plâng si sa urlu in secunda următoare, am trântit usa in fata moșului si am băgat cel mai rapid sprint de pana atunci înapoi in camera ? Dupa o lunga încercare de lămurire a tuturor din încăpere , cat si un cadou mult dorit pe care la scos moșul din sac am încetat sa mai plâng însă nu am vrut sa vorbesc nimic cu el , ce poezie ? Abea am strecurat un mulțumesc ? In anii ce au urmat moșulica a fost așteptat cu nerăbdare, cu nasul lipit de usa privind pe vizor ?? Crăciun fericit alături de cei dragi ??‍?‍?‍?

Giulia Bunaş, 25 decembrie 2016 at 15:18

Christmas is about surprises
Cele mai frumoase amintiri de Craciun vor fii tot timpul cele pe care le am impreuna cu fratele meu ,in fiecare an cand ningea luam sania si mergeam impreuna la cumparaturi,ca apoi mama noastra sa ne pregateasca cele mai bune prajituri ever,spre seara ieseam la colindat ,colindand toti cunoscutii din cartier.
Cel mai frumos lucru era dimineata cand ne trezeam si fugeam la brad sa vedem ce am primit ,parca retraiesc iar ,cartea cea mare cu povesti ,papusa….❤❤❤

Suta Lavinia, 25 decembrie 2016 at 17:06

Unde dai si unde crapa!

Acum vreo 8 ani ne-am decis, impreuna cu prietenii, ca vrem sa petrecem Craciunul la munte.
Ofertele nu erau asa de multe ca acum, trebuia sa te hotarasti din timp, numai ca noi ne-am gandit cam pe ultima suta de metri. Ne-am strans 12 persoane, iar din vorba in vorba am ajuns sa gasim o vila la Predeal. Am luat legatura cu proprietarul, care ne-a spus ca vila este aproape in intregime ocupata de un grup din Bucuresti, si ca mai au doar 3 camere libere: “Ce sa facem cu trei camere domnule, noi suntem 12 si avem nevoie de 6! Hai fie si de 5, ne inghesuim, dar totusi 3 sunt putine…” La care proprietarul: “Stati sa vobesc cu cineva de la vila vecina si rezolvam cumva” “Ce om de treaba”, ne-am zis noi!
Primim destul de repede telefon de la el, care vine cu o veste “buna”: “Da , am vorbit cu proprietarul si a spus ca are 3 camere libere.” Vorbim intre noi si pana la urma facem targul, la urma urmei mergeam la distractie, nu la dormit.
Pe 24 ne-am luat bagajele si am pornit entuziasmati spre Predeal. Am ajuns acolo pe la pranz, ne-au primit oamenii cu tuica fiarta si cozonaci. Frumos din partea lor, dar…surprize surprize…cele 3 camere libere au ramas doar 2, pentru ca grupul de bucuresteni s-a marit. Asta e, ne inghesuim noi cumva, am venit la distractie, nu la dormit, tot asta ne spuneam. Si ca sa nu mai fim dezamagiti, omul a spus ca ne face reducere la cele 2 camere. Platim camerele si mergem sa le vedem. Bomba! Cele 2 camere erau de fapt 2 debarale unde oamenii isi tineau lenjeria pentru camerele vilei – in una din ele si in cealalta isi tineau alimentele: navete cu bere, cu vin, cartofi si afumaturi, carne, carnati, sunca. Ce-au facut ei? Au eliberat cat au putut din debarale, au pus cate un pat de o persoana si ca sa ne simtim “ca acasa” au pus presuri taranesti pe jos si crengute de brad pe pereti. Am ramas complet consternați! Nu avea sens sa ne mai certam cu el sau sa-i spunem ca nu ne convine. Deja era ajunul Craciunului si nu mai aveam unde sa mergem, asa ca am acceptat cu un nod in gat oferta si am hotarat sa tragem la sorti cine doarme acolo. Bineinteles ca am tras un loz castigator: am nimerit debaraua cu carnati!
Ceilalti, au inceput sa faca misto, de fapt toti faceam haz de necaz. Bun, apoi am mers sa se cazeze si ceilalti. Iesim cu gazda si ne indreptam spre locul cu pricina. Pe drum am hotarat ca vom face cu schimbul, ca sa nu fie nimeni vitregit de sarbatori. Ne indreptam toti spre prima vila vecina: vila mare, noua, cu beculete, cu foisor…frumos! Dam sa intram pe poarta, la care gazda ”Nu, nu este asta, e urmatoarea”. Urmatoarea fiind o casa taraneasca cu romburi si floricele cu vopsea albastra. Noi, castigatorii “lozurilor” cu carnati si lenjerii am inceput sa facem misto. Era un fel de ras crispat, toti eram terminati. Iese o bunicuta la poarta in intampinare ”Buna seara, bine ati venit, hai intrati, am facut si focul, sa fie cald!” Ne-a bufnit rasul si plansul in acelasi timp. Am intrat in casa…miros de statut si de casa batraneasca. Camerele “vilei” erau de fapt doar 2 camere mai mari unde baba mai adusese 2 paturi pliante langa 2 dormeze. Ce-i drept, era curat, dar mirosea naspa. Noi, debaragii, am zis pas, nu mai facem schimb :)) Surprizele au continuat pana la sfarsit, a fost un Craciun de pomina!

Paula, 25 decembrie 2016 at 19:21

#Sleepwalker

Cand eram mica, din povestiile spuse de mama , eram somnambula , da, amuzant si infricosator in acelasi timp ! Sooo , acum vreo 15 ani , in perioada craciunului pe la 4 dimineata m-am trezit cu gandul ca mama e la Emilia vecina de la parter . Ma ridic din pat , si desi era bezna in toata casa , fara sa verific in dormitorul parintilor sau in celelalte incaperi , pornesc in cautarea mamei mele . Deschid usa de la casa , desculta si in pijama ajung la usa vecinei. Timp de vreo 10 min am tot sunat la sonerie , asteptand sa mi se deschida usa sa o pot aduce pe mama acasa . Fara nici un succes , m am intors acasa resemnata si m am gandit ca poate totusi mama e in camera si doarme ( really??) . Intru in dormitor , o vad pe mama dormind bineinteles , si strigand o intreb “unde ai fost ????” , mama imi raspunde mirata ” acasa Paula unde sa fiu , e 3 dimineata , ce faci? ” ; inchid usa nervoasa , si ma pun sa dorm . A doua zi ne trezim cu vecina Emilia la usa , care ii spune mamei ce-am facut eu dimineata trecuta , si ca fiind mica nu m-a vazut pe vizor si de aceea nu a deschis usa . Abia dupa ce am intrerupt eu sunatul la sonerie , speriata l-a chemat pe sotul ei sa vada impreuna cine suna disperat la sonerie la ora 3 dimineata , astfel m-au vazut pe mine desculta ,ciufulita si in pijama mergand suparata spre casa ca nu mi-am indeplinit misiunea :))
E amuzant de fiecare data cand povesteste mama , si de fiecare data imi amintesc cu drag de copilarie ?
Craciun fericit , Alina ?

Mărginean Oana, 25 decembrie 2016 at 20:50

Urmele prin zăpadă

Îmi amintesc cu drag fiecare moment din perioada Crăciunului. Unul dintre momentele care îmi vine primul in minte este legat de Ajunul Crăciunului, in urma cu 12 ani… Ajungând acasă de la colindat am zărit sub brad multe cadouri pentru mine… mama mi-a spus ca tocmai fusese Mos Craciun si le-a lasat, auzind cele spuse de mama mea, am iesit afara sa vad unde e mosul, dintr-o data am vazut urme prin zapada, m-am hotarat sa vad unde duc acele urme, care erau mari, eram convinsa ca-l voi gasi pe Mos Craciun, ajungand in fata centralei am vazut o pereche mari de ghete negre, fericita, crezand ca sunt ale mosului am strigat sa vina toata lumea.. deschid usa incetu.. si descopar ca nu e nimeni. Mama a sosit si a spus ca Mosul a plecat pe horn. Atunci am spus ca ghetele erau ale mosului, s-a descaltat sa nu faca mizerie si o sa le ia la anul cand se va intoarce ???

Larisa, 25 decembrie 2016 at 22:04

Cand pierzi trenul spre bunici, iei un taxi spre o prietena buna

Ajunul Craciunului, 23.40. Trenul pleca in 5 minute din Gara de Nord, eu inca eram in metrou si mai aveam o statie pana la gara. Ajung la casa unde doamna imi spune ca nu imi mai poate elibera bilet deoarece trenul pleaca intr-un minut. Fug spre linia 5, de unde pleca trenul spre Timisoara, insa ajung prea tarziu. Ma uit in urma lui si in timp ce trenul se indeparteaza de Bucuresti, formez numarul unei prietene. “Am pierdut trenul. Ce faci? Vezi ca vin spre tine. Am sampanie in troller.” Ma sui in primul taxi, ii spun adresa si putin dupa miezul noptii ajung la usa prietenei mele, carand dupa mine un troller cat mine de mare, plin de cadouri pentru cei dragi. Se deschide usa de la apartamentul 198 si amandoua incepem sa radem isteric. Am comandat o pizza, am desfacut sampania pe care voiam sa o dau cadou matusii mele si am povestit pana la 4 dimineata cand ne-am dus la culcare. La 8 m-am trezit, iar la 9 eram in drum spre casa. Matusa mea nu a mai primit sampanie, dar a primit un vin rosu, sec, ideal pentru masa de Craciun.

Andreea, 25 decembrie 2016 at 22:49

Craciunul copilariei.
Aveam vreo 5-6 ani si ca in fiecare an eram foarte nerabdatoare sa ma trezesc in dimineata de Craciun sa vad ce mi-a adus mosul. Dar in acea seara am fost mai nerabdatoare ca niciodata. Ma uitam la ceas si nu mai trecea timpul sa se faca noapte sa pot merge la culcare. Ei bine, noroc ca iarna se face noapte devreme, iar eu m-am dus la culcare pe la ora 18:30, mai bine zis m-am “fortat” sa dorm, ca sa vina mosul cat mai repede. Dimineata am fost cea mai fericita cand am vazut ca am fost cuminte, iar mosul nu m-a uitat. Din cadou nu lipseau papucii de casa si pijamaua (la fel ca in fiecare an).

Andreea, 25 decembrie 2016 at 23:37

Cadouri incurcate!
Pentru mine, Craciunul a fost mereu drumul spre casa bunicilor, mirosul de cozonaci proaspat scosi din cuptorul si imbratisarea bunicii din Ajun. Era o adevarata sarbatoare impodobirea bradului si trenuletul care nu lipsea in fiecare an si care se plimba in jurul arborelui.
In fiecare an mergem cu parintii si cu fratele meu la casa bunicilor si amandoi eram nerabdatori sa vedem ce ne aduce Mos Craciun. Intr-un an, dupa ce am zarit cadourile sub brad si ne-am repezit spre ele, am avut surprinderea sa vedem ca fratele meu primise papusa pe care eu mi-o dorisem , iar eu o masina si un trenulet.
Mama a incercat sa ne explice ca Mosul se grabise si a incurcat biletele cu numele.
Mai tarziu, am aflat ca tata incurcase cadourile. Aceasta e una dintre cele mai frumoase si amuzante amintiri de sarbatori.

Raluca Popescu, 26 decembrie 2016 at 1:37

Engaged on X-mass!

Well! S-a intamplat chiar azi de dimineata… era 10:30, iar eu inca nu ma trezisem. Vine iubitul meu sa ma intrebe daca am si eu de gand sa ma mai trezesc. Il intreb cat e ceasul, imi zice ca e 10:30, fac rapid un calcul si-i spun “hmm.. mai lasa-ma juma’ de ora” si-mi trag tacticos plapuma la loc. El imi zice “bine.. dar sa stii ca a venit mosul”. Eu: “a venit mosul?! ? Yey!” Dau instant plapuma la o parte si ma ridic direct din pat si incep sa caut cadoul. Imi zice sa-l caut sub brad, dar eu stiam ca nu am facut niciun brad. Deja credeam ca m-a pacalit sa ma trezesc. Gasesc intr-un final cadoul sub ghiveciul cu colocazii, incep sa desfac cutia de cadou, dau de o cutie de plinta de gatit (pff! Gatit? Hate this!). Desfac cutia, dau de alta cutie: de pantofi (Eh! Parca mai merge!). Desfac cutia, dau de alta cutie.. cutie in cutie pana la ?!

Ioana P., 26 decembrie 2016 at 5:26

Christmas detective

Obisnuiam sa cred despre mine ca sunt un spion adevarat si mi-am petrecut cam toata copilaria deslusind mistere. Mereu curioasa si nerabdatoare sa descifrez o noua enigma, Craciunul si secretul lui Mos Craciun nu erau in siguranta nicaieri in preajma mea!
Eram mereu pe la geamuri, pe la usi sau mereu cu urechile ciulite pentru a “culege” cat mai multe informatii in legatura cu sosirea Mosului. Imi amintesc perfect ca nu aveam mai mult de 4 sau 5 ani cand suspectam ca “ceva nu miroase a bine” in legatura cu batranelul darnic asa ca am trecut la fapte. Imediat dupa ce l-am intampinat in casa cu colinde si poezii impreuna cu cativa amici de varsta apropiata si parintii lor, Mosul imi dadea o senzatie puternica de dèja-vu. Trebuia sa aflu ce era neinregula cu el asa ca am facut in mintea mea un “inventar” al persoanelor din camera. Observand ca lipsea unchiul meu, care intr-un mod foarte misterios semana la infatisare cu mosul si barba lui legata cu elastic, ceream incontinuu ca acesta sa intre in casa sa il vada pe Mosu.
Figura s-a repetat in fiecare an, chiar daca Mosul s-a schimbat, aveam nevoie mereu sa imi dau seama ce se intampla si sa stric mai mult sau mai putin momentul atat pentru prietenii mei cat si pentru parintii care se straduiau sa imi inchida gura.
Intr-un final, mi-am dat seama ca teatrul s-a terminat cand intr-un ajun de Craciun m-a rugat mama sa o ajut sa aseze cadourile sub brad pentru sora mea mai mica. So, in the end the joke’s on me si am devenit eu propriul meu “inamic”!

Gheorghiu Ioana, 26 decembrie 2016 at 13:06

Mos Craciun chiar exista!
Bucuresti. Zapada pufoasa care formeaza un covor alb, regal pe asfalt. 15 years ago…
Ca orice copil, eram nerabdatoare sa aflu ce cadouri am primit anul acesta si, de ce nu, sa il surprind si pe Mos Craciun cum le aduce si le aranjeaza sub brad. Pentru ca aveam antecedente, anii trecuti stand foarte mult treaza in asteptarea lui si incercand sa gasesc fel de fel de portite sa am dovezi cu privire la existenta sa, lucrurile s-au schimbat putin de aceasta data. In ziua de 24 decembrie mama imi propune sa iesim in parcul din apropierea casei pentru a ma bucura de prima zapada din anul acela. Nu aveam de ce sa nu fiu de acord cu aceasta idee, insa putin sceptica ma uit inspre bradul impodobit, fara cadouri si cu luminitele stinse. Am petrecut cam jumatate de ceas afara, in zapada si doar frigul m-a convins sa intram in casa. Pasesc prima si simt mai intai pe fata un val de frig. Dar cum e posibil? Doar suntem inauntru?! Balconul era deschis, iar luminitele clipoceau jucause in brad si sub el, minune, multe cadouri… wow, mi se parea imposibil, mama a fost cu mine tot timpul, iar tata era plecat intr-o delegatie… Un singur raspuns se potrivea circumstantei: Mos Craciun chiar exista!
Si pe masura ce am crescut mi-am dat seama ca aveam dreptate, Mos Craciun exista in fiecare dintre noi!

Bianca Birta, 26 decembrie 2016 at 14:05

Cea mai frumoasa zi de Crăciun este cea din copilarie, cand eram inca la grădiniță. Toata lumea cred ca știe serbările de Crăciun. Părinții mei au reușit sa le imortalizeze pe cele mai bune. La aceasta serbare era prezenta si sora mea mai mica. Pe atunci avea 3 ani… Desi era rusioasa, se imprietenise cu prezenta mosului pe care apucase sa l vada cu un an in urma, probabil din povesti stia si ca e darnic si bun cu copiii. Asa ca, atunci cand s a anuntat venirea moșului, si s a deschis ușa sălii, sora mea a țâșnit din brațele mamei strigând tare: “Mos Ciãciun!!!”. Toți cei prezenți, și mici și mari, au zâmbit de emoție, iar ea a stat în brațele moșului cât timp acesta ne a impartit cadouri, noua, copiilor mai mari. ?

Necula Bianca Elena, 26 decembrie 2016 at 14:52

Capcană pentru Moş Crăciun

Când eram mai mică (dar suficient de mare încât să îmi amintesc cu lux de amănunte) , nu suportam iarna. Nu anotimpul în sine mă deranja, ci faptul că peste tot vedeam “Moși Crăciuni” (eu aveam impresia ca este unul singur, şi că mă). Îmi era frică de el, şi mă irita faptul că era oriunde! Am fost la munte cu familia şi verişorii mei. Dimineaţa de Crăciun, când ne-am uitat sub brad, am gasit doar o scrisoare în care scria că suntem speciali, şi Moşul ne va da cadourile personal, la ora 12:00 (încă am scrisoarea). Eu am fost foarte nervoasă.. “Cum adică personal? Adică vine aici? Chiar şi aici??? “.
Mi-am luat verişorii şi am ieşit să facem o cazemată din zăpadă, “muniţie” (bulgări), “arme” (țurțuri) şi l-am aşteptat pe Moş Crăciun.
L-am văzut venind din bucătăria de vară a cabanei.. Am aşteptat să se apropie şi l-am atacat cu toate forţele noastre de copiii revoltaţi. A lăsat sacul și a fugit în pădure strigând un “la anu’ nu mai vin la voi”!
Noi ne-am dus biruitori în casă, am povestit tot ce am făcut, si când s-a întors tata (care era plecat după ţigări) , toţi au început sa râdă de el… După mult timp am înţeles de ce! 🙂

Gianina Avram, 26 decembrie 2016 at 17:58

Mai copil ca niciodata

Cred ca cel mai frumos moment de sarbatori e acum. Stiu ca nu am toata familia langa mine, stiu ca mama e aici si tata la Sibiu. Dar e frumos. Si stii de ce? Pentru ca am un puiut de labrador ce in ziua de craciun a facut 2 luni, am un iubit care ma face sa ma simt iubita. O am pe mama pe care o iubesc enorm, si il am pe tata in inima si cu speranta ca va veni curand acasa. Dar e cel mai special moment acum petru simplul fapt ca am invatat sa ma bucur de momente mai mult. Si cred ca nu m-am bucurat atat de mult de Craciun de cand eram copil si il asteptam pe Mos Craciun su sufletul la gura. Toata lumea spune ca nu mai simte Craciunul ca in anii trecuti… dar lumea nu isi da seama ca de fapt problema e la ei. Cand suntem mici iubim Craciunul pentru ca asa suntem noi programati ca si copii sa ne bucuram de fiecare moment. De ce cand inaintam in varsta ne pierdem aceasta traire? E frumos sa o redescoperi, anyway. Sper sa nu imi mai pierd entuziasmul niciodata.

Cezara, 26 decembrie 2016 at 19:41

Frațiorul meu mai mic este foarte harnic de felul lui , ii place sa stranga haine , sa mature , sa puna lucrurile la loc , toate cele . Face mereu faze foarte dragute . Anul trecut a fost prima oara cand am asezat bradul in balconul pe care ni-l inchisem cu cateva luni inaintea Craciunului , si am impodobit acolo frumos , si mi se parea foarte frumos daca as pune ursul meu de plus gigantic acolo langa bradut . Si da , cam degeaba il puneam , ca scumpicul meu frate il tooot aducea inapoi in camera , chiar daca incercam sa ii spunem ca si lui Moșu ii place mai mult ursuletul acooo sub brad . Da .. Si anul asta , ei , cum el se bucura de lucrurile mici in viata si nu de tone de jucarii , i-a cerut lui Moșu un sandwich .. nu ca nu ar fi el pufos de felul lui sau ca nu ar mai fi mancat de mult sau ca toata casa ar fi plina pana la refuz cu mancare :))

BuckWild, 26 decembrie 2016 at 19:51

Doamne, o iubesc!

Povestea mea sau mai bine spus povestea noastra de craciun este parca rupta din filmele cu prosti cu happy end.
Eu cu iubita mea ne-am cunoscut accidental in Bucuresti acum 3 ani. Ea locuia in Oradea iar eu locuiam in Ialomita. Ce pot sa spun, a fost dragoste la prima vedere, nu am ezitat foarte mult si dupa o luna ne-am mutat impreuna, in orasul ei natal, bineinteles. Facand o mica paranteza, rudele mele, mai exact mama, locuieste in Italia si nu vine acasa decat de sarbatori, la fel si anul trecut. Pe data de 24 decembrie urma ca mama sa vina acasa in Ialomita iar eu fiind in Oradea faceam 16-17 ore pe drum cu trenul, evident ca nu am vrut sa o supun pe iubita mea la acest drum si i-am propus sa ramana acasa. Urma sa plec pe 23 seara si dimineata in ajunul craciunului sa ajung in Bucuresti de unde iau autocar si mai fac 3 ore pana acasa. Cu chiu si cu vai am convins-o sa ramana acasa (spre surprinderea mea era destul de linistita ca voi pleca fara ea). Planuia ea ceva…
M-a condus la gara, m-a pupat si a ramas ca vorbim la telefon. Nu stiu cum a facut dar s-a intors acasa, si-a facut bagajele si s-a urcat in trenul de Brasov, de la Brasov a luat trenul spre Bucuresti si de acolo s-a descurcat ea.
Eu habar nu aveam de nimic si nici nu am banuit ceva…stiam ca sarbatorile de iarna sunt ceva sacru pentru ea si nu s-ar complica sa vina dupa mine si sa isi strice craciunul pe drumuri. M-am inselat!
In momentul in care am ajuns in Ialomita m-a sunat mama si mi-a spus ca nu are cum sa ajunga acasa caci are intarziere la avion si v-a ramane in Bucuresti peste noapte si ne vom vedea pe data de 25, mi-a propus sa ma duc la rudele noastre de la tara (la 30 de minute de oras) ca totusi sa nu raman singur acasa de sarbatori. Zis si facut, am oprit curentul de la panou caci urma sa ninga si nu am vrut sa se intample ceva, am oprit si apa, am incuiat usa si am plecat. Intre timp am vorbit si cu iubita mea si mi-a spus ca este la Auchan, chipurile face cumparaturi :)) Da de unde, era in Obor si se chinuia sa gaseasca microbuz sa vina la mine.
Eu am pornit cu masina spre matusa mea la tara si iubita mea a pornit spre mine nestiind ca eu urma sa plec la tara (am uitat sa ii spun caci s-a grabit sa inchida, cica era coada mare la Auchan:)) )
Mna, intr-un final am ajuns la tara si nu trec bine 2 ore ca ma suna mama iubitei mele sa ma intrebe unde este ea caci are telefonul inchis si mi-a povestit cum a plecat seara spre mine. M-am facut alb la fata! Am oprit, apa, curent, TOT! Ce o sa faca? Ma gandeam ca nu mai am cum sa ma intorc in oras si ii voi strica craciunul! Ma gandeam cat e de speriata ca nu stie ce sa faca…mi-am facut o mie si un milion de griji!
Am cautat un vecin si l-a rugat in seara de ajun la ora 9 sa ma duca pana in oras caci este ceva urgent! Am ajuns la usa, cu grija bag cheia in usa si ma rog sa fie acolo. Iala era intepenita si trebuia sa ma imping putin in usa si sa fortez ca sa se deschisa, intru pe usa si ma uit in fata, dintr-o data primesc o galeata fix in cap si aud un urlet. Iubita mea s-a speriat teribil si credea ca sunt hotii :)) Am inceput sa rad si am intrebat-o daca se crede in Singur acasa? A inceput si ea sa rada si am luat-o in brate… Nu am cuvinte sa descriu ce sentimente ma incercau acolo. Am dat drumul la lumina si ne-am pus in pat (am comandat pizza, nu aveam nimic de mancare in casa) La ora 11 a intrat si mama pe usa caci a gasit o cale sa ajunga acasa pana la urma. A fost cel mai perfect craciun posibil. A fost ceva de vis, Afara ningea si eram inconjurat de persoanele cele mai dragi mie. Nu voi uita niciodata cum si-a sacrificat craciunul si linistea si a venit 17 ore pe drum dupa mine doar ca sa fim impreuna! O iubesc enorm de mult!
Acum dupa un an, simt la fel cand ma uit la ea si tare as vrea sa castig aceste bilete ca sa o cer de sotie in Venetia! Ar fi cel mai frumos cadou pentru un nou inceput de drum, impreuna!

Catalina, 26 decembrie 2016 at 22:20

Ajunul e mereu in familie.
In fiecare an pregatim din timp meniul, cadourile si bineinteles tinutele si asteptam impreuna Craciunul.
E o frumoasa traditie de familie pe care am transformat-o intr-un adevarat eveniment.
Dupa, desigur, sarbatorim si Craciunul. 🙂

Claudia A, 26 decembrie 2016 at 22:41

The Little Grinchgirl

Cea mai amuzanta poveste de Crăciun a mea a fost atunci când m-am răzbunat pe Moș Crăciun ca nu mi-a adus ce mi-am dorit și l-am desconspirat ?
Când eram mici la noi in bloc se strângeau toți copii in ajunul Crăciunului in scara blocului ca sa îl primim pe Moș Crăciun, sa ii spunem o poezie si el sa ne dea cadouri. Pe atunci știu ca îmi doream foarte tare o păpușa vorbitoare, moșul care era un vecin de la noi din bloc, venise cu un sac plin de jucării cu Etichete pentru fiecare din noi, fiind multe și îngrămădite se tot auzeau zgomote de la mașinuțe electrice, jucării vorbitoare și păpușica de aia pe care o voiam eu. Când a venit rândul meu sa ii spun poezia am primit de la Moș un set de gătit, normal ca am rămas dezamagita pentru ca auzisem păpușa in sac și nu înțelegeam de ce nu mi-o da. De fapt păpușa aia a ajuns la o alta fetița după mine. Fiind suparata pana la culme m-am dus la Moș in brațe l-am apucat de motocul de la căciula și i-am tras-o jos iar apoi i-am dat masca aia de bătrânel pe care o avea la o parte. Toti copiii au rămas surprinși ca era Vecinul nostru, bineînțeles ca părinții m-au certat și vecinii mai mai sa zică ceva ca l-am desconspirat pe moșul. Acum ca ma gândesc e amuzanta amintirea asta dar atunci nu a fost, eram prea suparata ca moșul a dat păpușa vorbitoare altei fetițe ??

Madalina ilie, 26 decembrie 2016 at 23:05

Haha,de mult asteptam o asa provocare pentru a avea ocazia de a povesti cel mai amuzant moment de Craciun care mi-a marcat copilaria multi,multi ani la rand. Aveam vreo 5 ani si mereu cand se apropia ziua de Craciun eram entuziasmata si incercam sa fiu cel mai cuminte copil de pe planeta pentru a primi cadourile mult dorite.
Stiu ca mereu faceam bradul pe 24 noaptea si intotdeauna o intrebam pe mama de Mos Craciun,cine e,unde sta,cati copii are,cu ce ajunge la toti copiii si ea imi inventa cele mai interesante povesti de care eu ma minunam.
Terminand de pregatit bradul,stateam fericita impreuna cu fratele meu cu 4ani mai mare decat mine langa soba privind fericiti capodopera noastra. Intrebarile mele despre Mos Craciun continuau: mami,crezi ca mosului ii place bradul?Crezi ca imi aduce ce vreau eu?
Nici nu avea mama timp sa-mi raspunda ca se si aud niste sunete ciudate:Hohoho,am sosit. Incremenisem…ma uitam la fratele meu care pur si simplu radea cu lacrimi si la mama care-i spunea ca il da afara din camera daca strica tot.Evident,nu stiam despre ce era vorba,micuta fiind.
Deschide mama usa si cu al sau talent actoricesc ramane si ea destul de surprinsa:Mosule,ai ajuns!
Eu,sincer spun,nu stiam ce sa fac…
Mi-am luat patura pe mine si m-am ascuns dupa brad,ziceam ca nu vreau sa ma vada ca aveam lacrimi in ochi si mama mereu imi spunea ca lui mosu nu ii plac copiii care plang.
Tot ce spuneam era:unde-i tata sa il ia pe mosu de aici?Sa lase cadoul si sa plece. Fratele meu radea cu lacrimi iar eu plangeam ca venise Mosu’.
Dupa multe incercari,mosu’ ma ia pe genunchii lui si imi zice sa-i spun o poezie. Cine sa mai gandea la poezii in momentul ala? Toate intrebarile pe care i le pusesem mamei mele imi alergau prin minte si incep sa i le pun pe toate.
Nemultumita ca ma tot batea la cap sa ii spun poezii ca sa imi dea cadoul am inceput sa il trag de barba lui falsa. Nazdravana fiind,nu m-am lasat pana i-am dat si caciula jos.
Nu am sa uit niciodata acel moment. De ce? Mosu era tata. Insa,reactia mea a fost epica:M-am dus la mama si i-am zis:mama,mosu’ e sotul tau? eu sunt fiica lui? Esti doamna Craciun? De ce nu ne aduceti mereu cadouri?
Eram deja suparata,ma simteam mintita, mi se parea ca toata copilaria mea fusese o minciuna. Fratele meu se prapadea de ras si nu intelegeam de ce el nu era la fel de trist ca si mine.
Evident ca ei mi-au spus tot felul de povesti insa eu am continuat sa cred ca sunt fiica lui Mos Craciun si ca mama era doamna Craciun.
Pana si colegii de gradinita aflasera si stateau toti uimiti in jurul meu cu gura cascata si imi spuneau sa il aduc pe tata la gradinita ca el era mosul.
A fost un moment tare amuzant si mereu ai mei imi amintesc de el.

qattus, 27 decembrie 2016 at 1:52

poveste de gradinita
Povestea mea seamana oarecum cu a ta, este vorba despre copii de gradinita, care trebuiau sa colinde pentru ca mai apoi Mos Craciun sa isi faca simtita prezenta si sa ii rasplateasca cu minunatele cadouri. Totul bine si frumos pana aici, desi au ales un mos prea tanar si cu parul negru, care iesea oarecum de sub caciula. Aveam un coleg care ne repeta de fiecare data ca mos craciun nu exista, asa ca atunci cand s-a urcat in poala mosului a tras foarte tare de barba alba si mosul a ramas demascat, era unul dintre tatii copiilor din gradinita pe care l-au recunoscut imediat toti si am izbucnit in ras. Cam asta e povestioara mea haioasa. Cand fac lucruri de genul acesta ar trebui sa acorde mai multa atentie la detalii: cum ai zis si tu cu cizmele matusii…

RoxanaC, 27 decembrie 2016 at 3:59

Exista Mos Craciun?

Unul dintre cele mai frumoase momente de Craciun… gandul imi zboara spre o intamplare petrecuta in ajunul Craciunului acum vreo 10-12 ani.
Eu si fratiorul meu mai mic il asteptam pe Mosul si cum ii placea lui sa se lase asteptat, am decis sa merg la usa de la intrarea in casa. Dar nimic.
Si stateam ba in jurul bradului, ba pe langa usa, doar, doar sa apara Mosul. Dupa vreo ora de asteptare, ne uitam din nou spre brad. Surpriza! Cadourile erau acolo. Cum aparusera ele in timpul in care noi statuseram de paza fara incetare?
Atat de tare ne a surprins patania asta, incat am decis sa nu ne mai indoim de existenta lui.
Si inca imi amintesc cu drag de aceste momente si de cat de inocenti eram…

Lore Andreea, 27 decembrie 2016 at 4:44

Mayday, mayday! Christmas Tree down!

Nu mai tin minte exact anul, insa eram o copila curioasa de 5-6 ani. Era seara de 24 si il asteptam pe Mr. Santa Claus aka tata, lucru pe care nu il stiam la perioada respectiva – not yet anyway. Curioasa sa il intalnesc si eu pe acest batranel care imi implinea toate dorintele ridicole din scrisorile adresate dansului, i-am impartasit mamei planul de a ma strecura pe la miezul noptii la usa sufragerieri, unde se afla pomul de Craciun. Mama stiind de planul meu, l-a pus pe tata sa se imbrace in Mos Craciun, astfel incat identitatea sa nu ii fie compromisa. Zis si facut! Stau eu frumos la panda, iar la lumina instalatiei de pe pom, vad o umbra de barbat….inima mai ca imi sarea din piept! In fericirea mea, am impins usa fara sa vreau, usa care facea zgomote la miscari bruste. Auzind usa, tata s-a panicat, a vrut sa o ia la fuga, dar ce sa vezi?! S-a impiedicat in cablul instalatiei care ducea la priza, pomul a cazut pe jos, iar tata a aterizat direct pe burta! Hahahahhh!!! Mama s-a repezit inspre sufragerie, a aprins becul si a gasit o sufragerie cu un pom rasturnat, un Mos Craciun cu identitatea compromisa si o fetita de 5-6 ani inlemnita :))). In fiecare an ne aducem aminte de acesta intamplare si radem copios pe seama tatalui meu, caruia ii sugerez mereu sa se puna sub pom pe burta, caci ii sade tare bine acolo, hahaha!!!

Cristina Petran, 27 decembrie 2016 at 9:49

Draga Alina,eu eram obsedata sa il prind pe Mos si in fiecare an sufeream o dezamagire crunta cand ma trezeam plina de cadouri dar fara urma de mos!Nici nu ma mai puteam bucura de ele…Intr-un an, mama m-a bagat cu forta in dus zicandu-mi ca mosul nu vine la mine daca nu sunt curatica si BANG!Ies din dus si gasesc iar plini de cadouri sub brad! Supararea acerba imi folosea in schimb la despachetare urgenta 🙂 All in all, nici pana azi nu l-am prins dar inca mai astept o minune 🙂 Sarbatori Fericite si implinite! Pup cu drag!

IoanaA, 27 decembrie 2016 at 10:35

Mos Craciunul copilariei mele…

Mos Craciun EXISTA!!!
Si venea, mereu venea ca doar eram cuminti tot anul, ba chiar lasam dovezile cuminteniei in holul casei ca Mosul sa le vada.
Mosul nostru nu se lasa vazut, venea doar noaptea cand toti copiii dormeau. Desi ne atarnam de geam si chiar faceam tura pe schimburi nu vedeam nici urma de Mos.
Emotie, entuziasm si bucurie mare era inainte de venirea lui. O intreaga pregatire. Mama facea prajituri pt Mos Craciun ca venea de departe si ii era foame iar noi i le lasam in hol…
Tata punea paie la usa casei pentru reni ca sa poata sa traga de sanie sa ajunga si la alti copiii… Iar noi… noi puneam prajiturile in hol iar langa ele dovada cuminteniei. Intr-un an tin minte ca am cerut semnatura de la parinti si bunici cum ca am fost cuminti.
Mosul nostru cand venea, pai venea… si nu orcum… cu tot cu brad… brad impodobit si mareee pana in tavan… si cadouri pentru toti. Manca si din prajiturile mamei si ce sa vezi… renii mancau paiele.
Ne trezeam cu noaptea in cap ca doar dormeam cu grija venirii mosului si chiuiam daca vedeam ca a venit.. trezeam pe toata lumea, ne adunam la brad, ne minunam de globulete si luminite si desfaceam cadouri. Bucurie mare in sufletele noastre si cred ca nemarginita in al celor ce faceau adevarat acest farmec al Craciunului. Amintiri de neuitat!!! Bucurie pura!!! Acesta este… MOS CRACIUNUL COPILARIEI MELE!!!!

Maddelline, 27 decembrie 2016 at 10:42

Crăciunul este periaoda mea preferată. Mulțumim pentru această ocazie, acest cadou :*
Cel mai frumos Crăciun pe care l-am trăit până acum este acesta, cu toate că acest Crăciun am fost desperecheată (și încă sunt :)) ), am avut Crăciunuri mai pline de surprize și cadouri. Am simțit atât de multă pace, liniște și binecuvântări cum nu am simțit până acum. 2016 a fost un an plin de provocări pe toate planurile și anul acesta am avut aproape de sărbători familia și prietenii, oamenii care țin la mine în mod necondiționat. Vă doresc să vi se umple inimile de iubire și fericire și ca 2017 să vă aducă numai bucurii și mulță multă iubire!

Alina Copacel, 27 decembrie 2016 at 11:44

#HomeSweetHome

Din ciclul #mama,I’mcominghome, am pornit in Ajun de Craciun, dis de dimineata, din Bucuresti spre orasul natal. Masina plina de cadouri pentru cei dragi, muzica la maxim, iubire mare ( caci eram si cu prietenul meu #cinestiecunoaste sentimentul). Dupa Buzau, incepe sa ninga, iar veselie si iubire maxima ( in Bucuresti mocirla maxima). Drumul a continuat prin Ramnic, Focsani, Adjud and so on, timp in care: a nins cum nu am mai vazut, cu fulgi mari si desi, am parinat la fiecare curba, am tipat de vreo 5 ori cand cei de pe contrasens alunecau spre noi, am facut un drum de 4 ore in 8 ore. But, ce conteaza? Ne-am distrat, ne-am speriat, slava Domnului nu am patit nimic si slava Domnului am ajuns ACASA de Craciun!

Jilcu Iulia, 27 decembrie 2016 at 12:02

Acum multi ani, Mos Craciun a decis sa ajunga la mine si la fratele meu. Am fost anuntati de acest lucru chiar cu cateva minute inainte de a ajunge. Eu si fratele meu eram foarte bucurosi, repetam poeziile si speram sa ne aduca jucaria mult dorita.In momentul in care a intrat in casa eu am inceput sa plang si n-am reusit sa ma opresc decat atunci cand a plecat mosul, deci am primit cadou si am scapat si fara poezie (nu stiu de ce am plans, dar am plans cat am putut eu de tare ? )
Anul asta de Craciun eram la masa toti membrii familiei si povesteam. Odata tatal meu ma intreaba: Iti mai amintesti cand a venit mosul la tine ?
Eu:Imi amintesc ca nu mai reuseam sa ma opresc din plans.
Tata: Da .. a fost prima data cand ma costumasem si eu in mos si mi-ai distrus cariera chiar de la inceput.
Eu pana la aceasta masa nu am stiut ca acel mos a fost tatal meu . ?

Roxana Moldovan, 27 decembrie 2016 at 12:09

Craciunul copilariei

Imi amintesc cu mare drag de Craciunul in care nu faceam altceva decat sa merg la colindat si sa primesc colindatori! Tin minte ca ne adunam toti copiii din bloc (vreo 12) colindam la fiecare usa, iar apoi faceam grupulete si mergeam la blocurile vecine! Doamne, ce fericire! Apoi ajungeam acasa, unde bineinteles erau musafiri, mancam traditionalele sarmale si apoi mergeaqm la colindat la nasii mei. Aici sigur, casa era plina de colindatori. Unchiul meu tocmai cumparase o masina cadou (sotia nu stia), iar eu ma trezesc in gura mare sa ii felicit??…Apoi mergeam din nou la colindat pe la neamuri, iar noaptea cand ajungeam acasa…aveam din nou colindatori- vecinii “mari” din bloc. ERA MINUNAT!