06 septembrie 2012

Uniforma – what’s wrong in this picture?

Alina Ceusan # Looks

Azi dimineaţă o întrebam pe Carmen cum purta ea uniforma într-un mod mai creativ, având în vedere faptul că majoritatea articolelor sunt îngrăditoare. Ca să o luam cu începutul, eu am fost în Târgu Mureş la Colegiul Naţional “Unirea”. Ca în orice alt liceu sunt rivalităţi, copii cu bani, fete populare, olimpici, rebeli şi băieţi sportivi, care fac parte dintr-un fel de Ivy League imaginar, întrunindu-se la antrenamentele echipei de fotbal pentru campionatul pe licee. Fiecare face parte dintr-un grup anume şi de cele mai multe ori se nasc pseude-rivalităţi care vor fi uitate imediat după primul pahar de şampanie, la banchetul din clasa a XII-a.

Concepută ca un soi de proiect care aduce aminte de Patul lui Procust, uniforma asta nu-i aşa de rea precum pare. O să vă daţi seama, din păcate, mult prea târziu. Discuţie de dimineaţă, pe acest subiect:

– Mie mi-ar plăcea să avem acum uniformă, sincer. Da’ dinaia faină ca la colegiile americane!
– Cu trening dinăla branduit cu FSPAC? :))
– Ăăă, nu, dinaia faină şi să ai toate articolele…

Deja mă uitam în dulap, între gândurile mele despre cum să mă îmbrac azi şi vedeam vreo 10 umeraşe albaste. Mi se făcea frig. Uniforma noastră era albastră şi se constituia în felul următor: sacou albastru cu croială unisex, tot timpu prea larg şi prea lung la mâneci pe ideea (genială, de altfel, a croitorului low buget angajat de marele colegiu) să-ţi intre o bluză groasă la iarnă pe sub el, să-ţi fie bun şi la anu’ că nu tăt dăm banii… . Mă băiatule! Uşor, să ne-nţelegem. Ajungem până la urmă să le luăm sacourile ăstora din clasele primare ca să ne stea bine pe noi. Adică eu plătesc să-mi faci ceva, fă cum trebe făcut, să stea bine pe tine-n momentu ăla. Înţeleg că nu-i faci mâneci slim ca la Zara, las’ că o să le purtăm ridicate, da măcar pune-i o pensă pe talie, că suntem fete…oricum ne e greu în albastru. O grămadă de licee aleg această culoare, sau alte derivate nuanţate pentru uniformă, în ideea în care exprimă excelenţă, seriozitate, calm. Nu! La mine nu exprimă aşa ceva. Exprimă în schimb următoarele: frig, prea multă seriozitate, anti-social, pe lângă toate astea e o reinterpretare leneşă a uniformei cu pătrăţele din clasele primare. Cu ce să îl asortezi pe albastru? Că numa maro crem bej alb mai poţi pune lângă el.  În fine, cămaşa era la alegere din gama cromatică după cum urmează: albastru deschis, alb, crem, bej, negru. Preferabil pe alb. Spăla mama la cămăşi cu fond de ten pe la guler de s-a săturat de ele. Apoi mai aveam sarafan, o aroganţă maximă de piesă vestimentară şcolară care putea fi purtată doar dacă aveai sâni mari, altfel anula orice fel de urmă de feminitate din ţinută…şi când te gândeşti că sarafanul e special gândit pentru sexul feminin! Ultimele două erau fusta plisată în nuanţe de gri şobolan, negru şi albastu şi vesta, din acelaşi material. Un fel de carouţ la superlativ. Eu  nu prea înghit carourile. Pentru mine strigă tare a ţinută de stat la foc de tabără, de mers la cabană…cămăşile alea de la Abercrombie! Cam asta era aşadar uniforma noastră: sacou, vestă, fustă plisată şi sarafan. Deja sună urât cuvântul ăsta sarafan, după ce mi l-am tot repetat în minte de atâtea ori, dar sigur nu sunt singura care face astfel de obervaţii tacite.

Sună a clasele primare, aşa-i? Ei bine, mai tot timpul clasa de mate-info era super-uniformizată, mândria liceului, exemplul suprem, ultra Ivy şi alţi termeni, noi cei de la filologie nu eram scutiţi de remarcile acide care veneau o dată cu controlul uniformelor. Dacă eu şi Ada nu am avut probleme cu uniforma şi controalele, apoi nu a avut absolut nimeni din liceul ăla. Venea Boar la noi în clasa in mijlocul orei de germană – control uniformă. Toată lumea se ridică în picioare în timp ce ea ne studia de sus până jos, din ochi şi ne nota pe ăştia din ultimele bănci care erau in cămaşă maro, cu papion de leopard şi blugi pe o listă, cu care habar nu am ce se întâmpla de fapt. Ideea e că erau astfel de controale. Dacă la tine în liceu nu sunt, sau nu au fost, consideră-te norocoasă! La un moment dat, în întârziere fiind la prima oră, cu cine dăm nas în nas pe coridor, cu doamna directoare adjunctă, care fiind profesoară de limba engleză şi germană nu s-a putut abţine să nu facă un comentariu bilingv la adresa ţinutelor noastre, scanându-ne cu un laser intergalactic imaginar şi gesticulând cu palmele de sus în jos: Fetelor…what’s wrong in this picture?

Care e dedesubtul de care nu s-au prins ei, din tot conceptul ăsta? Genţile, maşinile, pantofii, telefoanele şi alte gadgeturi pe care nu ai cum să le interzici anulează din start conceptul de uniformizare. Şi atunci aici intervenim noi, astea care nu se pot abţine să nu modifice ceva la uniformă, să nu mai pună un papion cu tinte mici, argintii, care poartă fusta aia plisată cu ciorapi peste genunchi si genţi de piele vintage, navy cu închizători aurii. Şi nu au ce să ne facă! Doar purtăm uniforma, nu?

Probabil cel mai simplu e să porţi sacoul şi/sau fusta, la care adaugi un alt tip de cămaşă în fiecare zi, cu geantă şi alte accesorii adiacente care să fie din acelaşi film.  Denimul si combinaţiile alb negru merg pe bleumarin, gri, crem, maro, culorile mai calde, cu vişiniu. Depinde practic de uniforma ta.

Pantofii sunt foarte importanţi în acest context. Trebuie să fie musai comozi. Dacă eşti genul care poartă tocuri, optează pentru botine, ceva mai rezervat oricum, care să nu atragă prea mult atenţia, sunt tocuri, la urma urmei. La noi era un soi de regulă să nu ai tocurile peste nu-ştiu-câţi centimentri…poveşti. Nu alegem cele mai înalte tocuri, dar oricum, cine stă să ţi le măsoare la intrare?…în materie de balerini, oxford flats etc, poţi merge pe modele unicat. Măcar ei nu fac parte din uniforma impusă…

Primul lucru care mi-a venit în minte a fost să recitesc fragmente din Gossip Girl! Atât serialul cât şi cărţile reprezintă o sursă infinită de inspiraţie pentru tot ceea ce înseamnă ţinute de şcoală. Fie că eşti pe stilul rebel şi urmezi accente de knee high socks si botine din piele întoarsă ca Serena sau mergi pe bentiţe şi balerini conservatori cum face Blair, punctul comun este întotdeauna paltonul de toamnă. În culori puternice. Îţi permiţi, la urma urmei îl dai jos şi îl pui pe cuier, dar  modifică radical toată ţinuta în câteva secunde. Alege galben, rosu sau un mov vibrant, daca îţi vine bine. Vei găsi cu siguranţă destule variante în mall sau online.

Bentiţele de păr şi accesoriile trebuie să urmeze cât de cât o linie clasică, dar nu poţi zice că un DIY cum e cel de aici, inspirat din Dolce & Gabbana, nu e o idee bună. Ceva mai mult de atât, poţi încerca diverse papione pentru un look uşor masculinizat. Majoritatea liceelor acordă o şansă blugilor închişi la culoare deci îi poţi asorta la cămaşa oficială şi la sacou. Norocoasele care au uniformă neagră, gri sau chiar maro, pot culege de aici o serie foarte interesantă de papioane cu diferite texturi şi modele!

Ochelarii de vedere – fie ca necesitate fie ca accesoriu, se încadrează perfect în peisaj. Asortează-i la uniformă, sau alege o pereche cu pattern, sau transparenţi, pentru un look care întoarce priviri. Nu uita să îţi achiziţionezi un lunch box. Poţi trece în drum spre şcoală pe la McDrive, sau îţi poţi pregăti de acasă o salată care bate toate senviciurile de la chioşc şi te scuteşte de stat la coadă în pauza care oricum e prea scurtă. Dacă ai un Ipad, nu uita nici de el toamna asta si caută-i pe ebay nişte invelitori stilate. O să te sperii câte modele geniale sunt, promit!

Click pe poză pentru a ajunge pe Ebay!

Dacă vrei să îţi accesorizezi uniforma cel mai uşor mod e să prinzi o ţintă la cravată sau ceva mic de acest gen. Nu ai ce DIY mare să îi faci decât la croi, dacă e prea mare să o strâmtezi o idee. În rest atenţia ta trebuie să fie focusată pe detalii, accesorii sau combinaţii care te pot scoate din anonimat când vine vorba de ţinuta de mers la şcoală. Toate mai trişam câte o zi…vinerea merita o pauză şi de la sacou, poartă doar fusta, cu o cămaşă din material preţios şi botine din piele întoarsă închisă la culoare!

Let’s go back to school! Că tare ne-o fo’ dor…