Prima impresie despre Cannes urma sa vina odata cu pranzul delicios pe care il luam la JW Grill Cannes, care se afla pe rue Croisette, pe malul marii mediteraneene. Acesta e momentul in care excursia noastra a inceput cu adevarat. Aici am cunoscut-o pe Gordana, coordonatorul echipei noastre. Vorbisem deja pe email de cateva saptamani, insa asteptam sa vad chipul din spatele cuvintelor.

De indata ce am ajuns la restaurant am facut ceea ce fac bloggeri de obicei si anume am cerut: apa, prize si parola de la Wi-Fi; dupa care a urmat un pahar de vin alb si nenumarate povesti despre insulele care se intrezareau pe mare: Ile Sainte-Marguerite, Ile Saint-Honorat, Ilot Saint-Ferreol, Ilot de Tradeliere. Cele patru insule apartin arhipelagului Lerins, care apartine, la randul sau de Cannes. A venit primul fel: o spuma de ciuperci cu foie gras. Intre timp paharele de vin se umplu din nou, iar ghidul nostru ne povesteste despre insula St. Marguerite, pe care se afla o padure de eucalipt (imagine that smell), dar a carei principala atractie este in fapt Muzeul Maritim (Musee de la Mer). Construit in vechea fortareata despre unde legenda spune ca omul cu masca de fier ar fi fost incarcerat, muzeul expune o serie de descoperiti arheologice subacvatice, care dateaza din antichitate. Gandul ne zboara departe, insa noi eram tot la aceiasi masa la JW Grill. Dupa spuma de ciuperci am ales un risotto cu cerneala de sepie, emulsie de chorizo si creveti mediteraneeni, un dish pe care vi-l recomand daca ajungeti la Cannes. #delish

Imediat dupa lunch am pornit la pas prin Cannes, am vizitat noul centru de conventii, portul ticsit cu barcute albe aliniate cu grija, dupa care am urcat la Musee de la Castre, de unde aveam cea mai buna priveliste a portului si a marii. Soarele a apus la putin timp dupa, asa ca am facut cateva poze rapid si ne-am pierdut pe stradutele mici si colorate ale orasului. In putinul timp “de shopping” pe care l-am avut la dispozitie am reusit sa-mi iau tigari Marlboro Gold, gaz pentru bricheta mea vintage Dupont si un card SD, pentru ca am ajuns la trista concluzie c-am plecat fara el de acasa. Ca sa fim mai exacti, cardul meu SD era la Mike, in Cluj. Alta poveste.

Se intunecase rapid, s-a facut frig, ploua incet de tot iar noi ne grabeam spre hotelul nostru, ca sa ne pegatim de cina. Dupa un dus fierbinte si o ceasca de cafea, am imbracat geaca de piele de la Zara, o camasa bleu din colectia mea de primavara, pantaloni la dunga albastri ai mi-am luat conversi albi in picioare. Mi-am dat parul peste cap cu gel si-am coborat in receptie cu o jumatate de ora inainte de vreme. Am comandat un Martini bianco de la bar. Mai erau cateva persoane in spatele meu, la o masa. Barmanul ma intreaba daca vreau gheata, ii raspund ca da, spunandu-i insa sa nu imi puna lamaie. Platesc, ies pe terasa si imi aprind o tigara. Mirosea a primavara si-a flori dulci, pesemne ca terasa hotelului era inconjurata de tufe de florile Maicii Domului. Genul ala de flori pe care le-ai vazut si tu des in fata blocului, a caror dulceata umplea aerul noptilor de vara. Sa fi trecut ploaia de dupamasa? Va mai ploua? Era o noapte calda de februarie, iar desesupra terasei cantau atat de frumos niste pasari. Am luat o gura de Martini si mi-am fumat tigara. Curand coboara si Cosmin (nr. Tudi) , urmat la scurt timp de Gordana si de ghidul nostru. Discutam despre resturantul la care urma sa mergem la cina, asteptam sa coboare si fetele si ne indreptam incet spre centrul orasului.

Maître Renard e un restaurant minuscul in centrul orasului, al II-lea loc in care am mancat in acea zi. Meniul e scris de mana si include foie gras (evident), somon, peste cu sos de lamaie si legume, sampanie si un desert inedit: creme brûlée servit in flacari. Eu nu mananc dulciuri insa Gordana a insistat sa incerc aceasta specialitate care se servea in trei vase mici de ceramica, in trei combinatii. Am baut sampanie, am povestit despre bucataria frantuzeasca, Cosmin a cantat la pian, iar eu am fugit la un moment dat pana in port sa fac o poza si sa admir peisajul nocturn din Cannes. Am sunat-o pe mama si am instruit-o sa isi instaleze Snapchat sa vada ce-am facut azi, pentru ca slava domnului facusem si filmasem multe. Asa sa-ncheiat prima noastra zi in Nisa. Am ajuns la hotel si am citit pret de doua ore biografia Madonnei de Mary Cross, dupa care am adormit cu gandul la Coasta de Azur si la zilele care urmeaza…