Ursu Ana Maria, 28 aprilie 2013 at 7:25

E greu sa alegi doar o singura experienta si sa o numesti cea mai frumoasa. Mereu cand ies cu persoanele dragi mie se intampla ceva , sa zicem, memorabil care va fi mentionat de multe ori in viitor gen : Mai tii minte in ziua aia cand…?. Dar , pentru ca trebuie sa ma opresc asupra unei amintiri, cred ca cea mai buna alegere este aceasta : prima mea excursie in afara, in cadrul unui proiect. Asta a fost demuult, prin 2008 , dar nu cred ca m-am distrat vreodata mai tare ca atunci. Tara: Franta. Primele 3 zile in Paris au fost superbe. Stateam in camera cu buna mea prietena de pe atunci si in camera de langa noi erau niste colegi de-ai nostrii . 3 zile am stat in Paris, in 3 zile am vizitat tot Parisul. Fugitiv, am vazut tot ce trebuia vazut. Strazile erau pustii pe la 12 noaptea, numai noi mai eram pe ele, galagiosi, amuzandu-ne de cel mai mic detaliu si de fiecare gluma spusa, chiar daca nu era asa amuzanta. Best part about walking in Paris at night: turnul Eiffel arata supeeeeerb !! Cred ca ne-am holbat la el pe putin 30 de minute zicand pe rand: Mama,ce fain ! Urmatoarele zile ni le petrecusem in alt oras , Nantes. Dar apoi, la intoarcere, tot in Paris am ajuns si ultimul tur nocturn al orasului, in jur de 3 dimineata, ne-a inviorat pe toti, adormiti de pe tren.:)) O fi fost acel rush of adrenaline „ sunt pentru prima data plecata din tara, uhuu, ce faain”, nu stiu. Ideea e ca imi voi aminti mereu acele zile alaturi de prietenii mei, departe de casa. My first trip abroad. As vrea acum un remake:)) Si as mai lua cu mine alte cateva persoane.

Alina Ungureanu, 28 aprilie 2013 at 9:39

Cea mai frumoasa experienta din viata mea .. e una pe care am constientizat-o dupa vreo 2 ani. Eram intr-a 10 a , in perioada “rebela” , in care nu ascultam de nimeni si nimic si orice ziceau ai mei era complet gresit. In acea vara , am plecat intr-un trip cu ai mei , la vremea aia obligata de ei. Fara laptop (trebuia sa fac o dezintoxicare cica), doar eu si parintii mei ..
Fara sa realizez atunci, datorita lor, in 3 saptamani am reusit sa vad toata tara noastra. Fiecare oras din Romania, fiecare punct de atractie turistica era bifat, fiecare manastire, fiecare cascada, munte, mare, sculpturile lui Brancusi, casele memoriale, absolut tot am vizitat in acea vara cu ai mei. In acel an mi-am si dezvoltat pasiunea pentru foto (la momentul acela nu aveam altceva ce face decat sa fotografiez tot ce imi iesea in cale). Ai mei imi si cumparasera primul meu DSLR in vara aceea, doar sa ma vada multumita. Acum am mii de poze din acea vara si cu drag ma uit si imi amintesc cate frumuseti poate avea aceasta tara si cum multi nu stiu sa aprecieze natura si ce poate face ea. Lasand mentalitatea oamenilor din Romania si toate scandalurile, tara ca atare este mai frumoasa decat multe altele (si am fost plecata mult si prin afara)
Acum sunt anul 2 la facultate si imi apreciez parintii mai mult decat orice, pentru ca m-au invatat sa apreciez natura, sa imi placa sa calatoresc si sa am un hobby.

ps: Alina, iti citesc blogul de ceva timp si te admir. Esti super frumusica, keep up the good work ;

Livia, 28 aprilie 2013 at 9:42

Super tare ideea cu “Scrisoarea lunii”,mai ales pentru ca primim si “recompense”,acest lucru incurajandu-le pe cele care pot scrie frumos,dar uita sa o faca.
Sunt multe momente frumoase,care merita povestite,dar m-am “stors” si am gasit unul foarte important pentru mine.
Ziua mea de nastere este pe 22 iunie.Pana anul trecut era o zi obisnuita pentru persoanele care nu am o legatura cat-de-cat stransa sau deloc.Dar anul trecut ziua mea a adus vacanta de vara,a a adus vara in pricipui,anotimpul cel mai dulce,anotimpul tuturor,anotimpul in care visurile se implinesc.
Vineri,dupa ce am petrecut 3 ore calduroase in curtea pe care urma sa nu o mai frecventez 5/7 zile pe saptamana,caci urma un nou capitol ,m-am dus repede repejos acasa,am facut un dus,mi-am pus rochia albastra,care ma ducea cu gandul la ocean,la mare,m-am aranjat si am iesit cu cativa colegi-cei mai apropiati mie, in oras-.Se anunta o zi normala,cadoul parintilor telefonul mult visat,de la colegi deocamdata nimic..ok!pe la 4 ajungem la mine acasa,-ciudat,toti se grabeau sa manance,sa-si termine din paharele umplute cu un curcubeu rece-baietii ma inchid in baie,sa nu vad,sa nu aud,sa stau acolo..eram atat de emotionata si confuza,deorece nu-mi inchipuiam ce imi puteau lua ei,dat fiind ca colegii mei(baietii)nu erau tocmai niste tipi care sa iti faca surprize si alte chestii!Ajung in sufragerie,deschid ochii,un tort imens!Acesta era principalul cadou,desi nu era mare scofala,dar gestul lor m-a emotionat atat de tare,incat am inceput sa plang.Dimineata,mama mi-a spus ca o sa-mi faca ea tort,deci nu trebuie cumparat,dar evident n-a fost asa..Dupa o ora apar parintii mei acasa,cu varul meu,logodnica lui si finii nostri pentru alta surpriza..Fa-ti bagajele,plecam!Eu:Serios?Unde?La ora asta?Ce haine?Groase..subtiri?..Tata:de toate,hai,n-avem timp! Stii si tu cum sunt tatii..:))
Seara tarziu,ajungem la muunte!O priveliste superba,o primire calduroasa si tot tacamul!
Pentru mine a fost o zi foarte speciala,nu numai ca a fost ziua mea,dar fiindca cei dragi mi-au aratat ca ma iubesc cu adevarat!Spunand astea,devin nerabdatoare sa se scurga primavara si sa vina vacanta!

Roxana, 28 aprilie 2013 at 13:42

Buna Alina,

Una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea a avut loc in Venetia. Eram in primavara anului 2008, aveam un an de relatie cu prietenul meu, si am decis sa ne petrecem vacanta de Paste in minunatul oras Venetia. Am fost fascinati de frumusetea arhitecturala si numeroasele legende ale orasului. Momentul preferat a fost plimbarea cu gondola. Conform unei legende iubiţii care se sărută sub Puntea Suspinelor la apus într-o gondolă vor cunoaşte dragostea eternă. Astfel ne`am decis sa facem si noi . Nu stiu daca acel sarut a avut o importanta in durata relatiei noastre dar acum avem 6 ani de relatie si imi place sa cred ca vom ajunge sa cunoastem si noi,,dragostea eterna” conform legendei.

P.S. : Iti urmaresc blog-ul de foarte mult timp si imi plac foarte mult postarile tale. Multa bafta in continuare in tot ceea ce faci !!! Te pup

Daria, 28 aprilie 2013 at 13:55

O amintire placuta cu cei dragi.sunt multe de povestit despre amintirile astea:) dar cu siguranta nu pot sa le uit.una din ele este: cand am plecat in concediu cu familia in Spania si cu mine a venit si o colega de a mea. Ajunsi la mall in Spania am dat o tura prin H&M si dintr-o data in spatele meu apare o fata inalta imbracata numai in negru! Mda.era o prietena din Spania cu care ma jucam cand eram mica,pe atunci era genul de fata roz si acum! Baang! Eu si colega mea ne’am petrecut ceva timp cu ea,si am mers si la ea acasa unde am intrat in camera ei neagra:)) a vrut sa ne arata lucrurile ei care apropo erau negre,si ghiozdanul ei de la scoala era in forma de sicriu,negru!:))
Cu siguranta ar fi multe amintiri dar asta inca si azi o mai impartasesc cu colega mea si radem de fiecare data cand auzim negru:))

Chat Online, 28 aprilie 2013 at 14:41

Felicitari esti cel mai vizitat blog pe platforma wordpressdin Romania.

Hayky, 28 aprilie 2013 at 17:43

Povestea mea este legata de familia mea de care sincera sa fiu, nu am realizat cat de mult ma iubeste pana la un moment dat…
Incepusem clasa a 9-a si reluasem legatura cu Roxana, o fosta colega din clasele primare care acum era colega mea de banca, si care pana in prezent a ramas prietena mea ca mai buna. In urma cu multi ani, la inceputul claselor primare, parintii ei erau colegi de serviciu cu tatal meu.
Intr-o zi oarecare din primul an de liceu, stateam de vorba la mine in bucatarie intr-o dimineata si nu stiu cum am ajuns ca Roxana sa-mi spuna de gestul tatalui meu… Putin confuza am intrebat-o despre ce gest este vorba pentru ca nu intelegeam… Atunci ea mi-a povestit: ,, cand eram mici, in clasa 1-a sau a 2-a, cand te-ai operat tu la bucuresti… Tatal tau a cerut cateva zile de concediu de la seful parintilor nostri, pentru a merge cu tine la Bucuresti, dar seful lor era foarte sever si se comporta mereu urat cu ei, asa ca nu i-a acordat nici un concediu, desi tatal tau ii explicase situatia. Atunci tatal tau si-a dat demisia, spunandu-le ca un loc de munca nu conteaza la fel de mult cat conteaza ca el sa fie alaturinde tine…”. Evident, am inceput sa plang instant, pentru ca nu stiam de povestea aceasta. Acum, de fieare data cand ma cert cu ei sau ma supar din cine-stie ce motiv, imi amintesc de povestea aceasta, de care nu le-am spus ca stiu si ii imbratisez, pentru ca am cei mai iubitori parinti din lume…

Muffin, 29 aprilie 2013 at 12:01

Cea mai frumoasă amintire … Imaginează-ţi toată familia adunată în jurul bradului în noptea de Ajun. Genul de “tablou” pe care îl vezi adesea în filmele americane. Friptura pe masă, cadourile ascunse după uşa care dădea spre etaj, lumănările care ardeau pe pervaz făceau geamurile să fie aburite. Ziua se îngâna cu noaptea şi după cum spune tradiţia, bradul de Crăciun trebuie împodobit după apusul soarelui, în Ajun. Bunicii, bunicuţele, nepoţeii, mătuşele, verişoarele, o reuniune pe care nu puteai să o vezi decât de Paşti sau de Crăciun. Nu voi putea uita niciodată acea seară… Ultimul prilej de-a-mi vedea familia în formulă completă. La scurt timp după această sărbătoare bunicii mei au părăsit lumea aceasta, rând pe rând.. Însă îmi voi aminti mereu de ei aşa cum erau : veseli, plini de viaţă şi cu ochii în lacrimi de fiecare dată când mă vedeau, pentru ca iubirea bunicilor este unică!

Ella▲Electrocute, 29 aprilie 2013 at 13:52

Buna Alina!

Am citit toate comentariile,povesti frumoase intr-adevar,cu final fericit cele mai multe.Ei bine,eu am ales sa-ti impartasesc o poveste ce poate nu se termina la fel de frumos precum celelate,dar care mereu va insemna ceva foarte important pentru mine,care mereu imi va aduce zambetul (nostalgic,ce-i drept) pe buze.
L-am intalnit din intamplare,nici nu m-as fi gandit vreodata ca avea sa insemne atat de mult pentru mine.Inalt,cu ochi verzi,zambet cald si o voce (de extraterestru,zicea el) care imi facea pielea de gaina cand imi striga numele.
Noptile au devenit zile,vorbeam ataat de mult si totul era ataaat de frumos 😀 Dar,ca de obicei tot ce e frumos nu dureaza la nesfarsit:discutiile noastre interminabile se rezumau acum la un “ce faci?” o data pe saptamana,nu mai vobream,nu ne mai scriam…Curand,am incetat orice legatura,din pacate
Cu toate acestea,pastrez mereu in amintire sunetul vocii sale,ochii sai verzi,felul in care imi spunea “zambilici”,zambetul sau plin de bucurie atunci cand ma vedea,mi-e dor de el..
Desi e o amintire trista,prefer sa vad partea buna a lucrurilor,anume faptul ca prezenta si totodata plecarea lui a insemnat ceva pentru mine,m-a ajutat sa devin persoana care sunt azi,si cam da..
PS:succes alina cu blogul !>:D<

Diana, 29 aprilie 2013 at 18:05

Buna, Alina nu stiu ce amintire/experienta sa aleg dar cu siguranta imi voi aminti cu mult drag vacanta petrecuta in Italia, la mama mea acu 3 ani, imi aduc aminte perfect totul mai ales ca nu eram inca majora si a trebuit sa vina in Romania sa imi faca un document de calatorie pentru a putea trece de granita eram super incantata, mai ales ca ador sa imi petrec timpul cu mama , ma alinta si tot ce trebuie mai ales daca ne vedem foarte rar , din cauza serviciului si bineinteles pentru un trai mai bun. Ma intalnesc rar cu mama, vine de 2 ori pe an acasa ,dar cand vine profit la maxim de orice moment mai ales ca sta doar 2 saptamani. Revenind la Italia totul a fost perfect,zilele interminabile de plaja, mare, soare totul mi a placut mai ales ca mergem dupa amiaza atunci cand mama termina treaba la servici .
Eu la mare in Romania nu am reusit sa merg niciodata iar atunci a fost pentru prima data cand am vazut marea, cand m-am intalnit cu ea..cum se spune 😀 A fost minunat , o amintire care va dainui mereu in sufletul meu. De atunci nu am mai fost la mare in schimb am fost vara trecuta la munte cu cortul , aer curat tot, amici ,gratare tot ce trebuie dar nu se compara cu vacanta de o luna jumatate din Italia de atunci..sper ca vara asta sa reusesc sa merg aici la mare sau cine stie.. in orice caz cam asta e amintirea mea , succes tuturor fetelor pt concurs !!
Te pup, Alina si cum ti am mai zis de cateva ori, te urmaresc zilnic, si te apreciez tare mult !!kisses again :*

Alexandra, 30 aprilie 2013 at 19:04

Buna Alina, imi tot vin in minte acum o explozie de amintiri frumoase dar ma voi rezuma la una. In martie anul trecut am ales sa imi petrec 3 zile de relax la baile Tusnad. Acolo, eu si iubitul meu ne`am cazat intr`unul din hoteluri, am urmat tot felul de tratamente balneo si de relaxare apoi am mers la explorat zona. Erau in jur de 2-3 grade nu mai mult. Inca nu era cald si chiar ninsese. Dupa ce am parcurs mai bine de vreo 4 km pe jos printr`o mica padurice, ne`am baut cafelutza la un restaurant/pensiune. Intrand in vorba cu patronul, ne`a povestit de o apa termala in miijlocul naturii (30 de grade avea apa)..nu trebuia sa platesti sau altceva, pur si simplu sa te dezbraci si sa te scalzi intr`o apa cu temperatura de 30 de grade la 2 grade temperatura aerului. Zis si facut :)) A fost cea mai fantastica experienta si cea mai benefica pt corpul meu pt ca dupa baia in apa termala pielea mea a fost catifelata cam 1 sapt.
Iti recomand cu mare caldura experienta mea. A fost ff intens totul.

p.s. Imagneaza`ti asta: munti cu muuulta zapada de jur imprejur, eu si iubitul meu goi in natura intr`o apa termala naturala iar afara erau doar 2 grade 🙂

raluca, 1 mai 2013 at 8:07

Doi ani.doi ani de fericire,iubire maxima,respect,prietenie,zambete,incredere alaturi de el.si am simtit asta de prima data cand l.am vazut si atunci mi.am dat seama ca era adevarat ce spuneau unii..ca atunci cand il vezi pe EL vei sti ca el e acela, pentru totdeauna. mi.a cerut mana..in VENETIA, pe gondola.era ultima zi de vizitat venetia si in timp ce ne plimbam imi spune..vrei sa mergem cu gondola?? Cum puteam refuza? Momentul a fost superb dar si funny.Gondolierul canta foarte frumos, ne explica cladiri importante.la un moment dat al meu incerca sa aduca un aer si mai romantic si imi spunea vorbe frumoase dar eu ma amuzam la maxim de gondolier pentru ca de fiecare data cand ajungea la coltul unei cladiri trebuia sa strige “Oooooiiii!” Pentru a atentiona si sa nu se ciocneasca cu alte barci :))de fiecare data cand iubitul meu era intrerupt, o lua de la capat :)))dupa ce am ajuns din nou la coltul unei cladiri si gondolierul era foarte energic si striga intr.una oi oi oi pentru ca venea o barca cu motor si nu se oprea, iubitul m3u s.a enervat si s.a pus in genunchi cerandu.mi mana fara sa mai spuna nimic altceva.ramai fara cuvinte in astfel de momente..nu mai vezi nimic in jurul tau..si bineinteles ca am spus un da dupa ce m.am oprit din plans :)) de fiecare data cand aud de venetia, ma uit la poze sau la filmarile facute am aceeasi emotie.ma simt cea mai norocoasa..
Daca veti avea ocazia sa mergeti in venetia sau sa mai mergi Alina sa nu ratezi gondola 😀 e si adrenalina, canalele sunt foarte stramte si ai impresia ca ajungi direct in cladire cand ia curba :))

Adela, 1 mai 2013 at 19:59

Cea mai frumoasa experienta am trait-o alaturi de colegii mei din liceu.Clasa a12a,cea mai frumoasa de altfel:x si cea in care toti colegii,dar chiar toti ne-am apropiat foarte mult.Ne intelegeam excelent.Asa ca,intr-o zi faina cu soare ne-am hotarat sa fugim mai repede de la scoala si sa mergem sa facem gratare la unul dintre colegi.Eu eram insarcinata si asteptam sa le dau vestea cea mare insa nu prea stiam cum sa o fac avand 18 ani..clasa a12a..insarcinata..hmm…nu imi era prea usor.
Am ajuns acasa la colegul nostru,pregatiti asa pe fuga,am facut si un foc de tabara gen:)),in curte,suna ciudat umpic,dar nu ne pasa.Eram noi toti acolo si era totul fain.Eu ma tot gandeam cum sa le dau vestea.Intre timp s-a iscat o discutie in care se vorbea despre copii,despre cat de faini sunt copilasii mici,si cat de mandra trebuie sa fi cand dai tu viata unei fiinte,cat de tare poate fi sa-l ti in pantece si dupa 9 luni sa ii dai viata.Am prins curaj cu toate astea si intr’un moment mai linistit,le-am spus ceva gen ”Pai,vreau sa va spun si eu ceva:sunt insarcinata si am deja 3 luni”.Mi-au dat lacrimile sincer,imi era frica cum o sa fiu judecata sau chestii de genul asta.In momentul ala mai multe colege m-au luat in brate si toti au fost alaturi de mana pana am nascut.3 dintre ei sunt nanasi acum la Razvan ,baietelul meu.
Nu cred ca e cea mai tare experienta dar pentru mine a insemnat enorm.
Alina esti foarte tare.Te pup:*

Antonia Katona, 2 mai 2013 at 8:40

cele mai frumoase momente,
coincidentele

acum aproximativ vreun an…
dimineata banala, la fel ca oricare alta isi facea lenesa loc printre genele mele amortite! un inceput, acelasi soare..o beatitudine de simturi..ma trezesc, realizand ca lumea nu dispare..e nesfarsita, uneori asa cum o vrem, alteori atat de schimbata incat nu o recunoastm.
ceasul, cel mai mare dusman al diminetii ma scoate brusc din caldurosul adapost al pernelor. ma cobor schizofrenica din pat, taraindu-ma pana la baie. fac un dus rapid si racoritor, dupa care imi incep tipica alegere a tinutelor pentru scoala… ma fixez in fata dulapului deschis si ma gandesc in favoarea carei alegeri sa optez. desi imi dau seama ca intarzii, continui sa-mi schimb hainele, pana o gasesc pe cea a zilei…tinuta casual, comoda, mereu o buna alegere imi induce o stare inexplicabila de bine. imi iau in fuga geanta, cobor grabita pe scari, ies din cladire si trec strada pana in statie. JUST IN TIME! autobusul ajunge sincron. ma urc, aglomeratie. caldura. mirosuri indescifrabile. galagie.haos. imi caut cu privirea un loc, cand la doi pasi de mine intalnesc ochii mari si patrunzatori ai unui tip. imi zambeste..mi se pare aiurea…involuntar,ii raspund zambetului…busul ajunge in statia din fata scolii si cobor. din simpla curiozitate arunc o privire in directia necunoscutului si vad ca a coborat si el. o iau inainte grabita, intru in curtea scolii. ma intampina acelasi portatr cu fata mereu plictisita si aeriana. il ignor si urc pana la ultimul etaj. am ajuns chiar inainte sa se sune. norocul meu! intru in calsa, ma asez singura intr-o banca oarecare. clopotetul suna nervos, auzindu-se deodata o gramada de pasi tropaind pe acelasi ritm, controlati parca de un papusar foarte priceput. profesoara de istorie intra in clasa exact in momentul cand zgomotul provocat de pasi inceteaza. mereu la fel de punctuala, paseste impunator spre catedra, lasandu-ne infipti in picioare pe toata durata defilarii ei. profa, o femeie de vreo 40-50 de ani, plinuta, cu par scurt, mereu ridicat ca al unei gaini cu pene prea lungi; nas, mai mult ca un cioc, fundul atarnat in spate mare si greoi iar tinuta all match.aceeasi gama de culori monotone ne plictisea in fiecare miercuri ochii. in fond, era o aparitie amuzanta. dupa aproximativ 5 minute in care colegii se intreceau in glume pe seama profei, se aude un ciocanit in usa. liniste deplina. usa se deschide timida, iar de dupa ea intra in clasa necunoscutul meu din autobus. mirata, incep sa zambesc. isi cere scuze politicos pentru intarziere si se asaza vizavi de mine…acea zi a prevestit un an de neuitat!

Cristina teleptean, 2 mai 2013 at 21:08

Buna Alina 😀
Probabil cele mai frumoase povesti pe cale le putem spune la varsta noastra sunt cele de dragoste, asa cum daca ai intreba un parinte care sunt cele mai frumoase clipe din viata lui si ti-ar spune ca cele petrecute cu tine(adica copilul lui)….
…….. De aceea cea mai frumoasa clipa, pe langa cele traite cu familia, e cea traita cu prietenul meu 😀 .. in fiecare zi…in fiecare moment cand sunt cu el..
Ceea ce ma face sa intaresc ce cred despre noi(eu si prietenul meu) sunt primele intalniri banale, rare, nu stiam ce vroiam unul de la altul.. si cand ma intalneam cu el imi spunea mereu ca ține la mine ca si la o prietena si nu intelegeam de ce prietenii se saruta…ma saruta, ma pupa pe frunte..nu intelegeam.. prietenii nu fac asta..dar nu ma lasa pesimismul sa cred ca exista si alte sentimente inafara celor de prietenie ,,…vedea cum se emotioneaza cand ma zarea si era tot rosu cand era deja in fata mea,sau punea intrebari absurde cand nu mai stia ce sa zica<3 ma intreba "ma iubesti?" …se ascundea in spatele unei intrebari… iar messengerul a fost ghidul noastru… atunci cand eu apaream online, din "coincidenta" aparea si el si tot imi ziceam,ma convingeam pe mine, ca toate astea sunt coincidente insa erau sentimente pe care nu vroia sa le scoata la suprafata…
… acuma suntem impreuna de 1 si 4 luni… si mi-a marturisit ca ma cauta pe invisible detector:D, credeam ca doar eu am facut asta 😀 vad ca ma iubeste, simt si traiesc din plin ceea ce o credeam doar o prietenie…<3 o prietenie ascunsa in spatele sentimentelor adevarate …
….Deci ceea ce face aceste momente cea mai frumoasa amintire este ca ma iubea, TRUE LOVE EXISTA oameni buuni!! nu vedeam si ma bucur ca am aflat mai tarziu, nu degeaba si zicala "Niciodata nu e prea tarziu.." si ma iubeste si o simt in fiecare zi…asta e tot ce conteaza…<3

PS 1:Chiar astazi am gasit o imagine pe care scria:" In viata reala baietii nu arunca cu pietricele in geamul tau ca sa iti ceara scuze in ziua de asta ei pleaca si nu iti mai vorbesc niciodata" ceea ce mi-a amintit de o mica cearta in care el trebuia sa plece, era tarziu..cand a plecat eram suparata a ajuns acasa inca eram suparata si s-a intors si a aruncat o pietricica in geam m-am speriat tare nu stiam ce e, iar la a doua m-am speriat si mai tare(i`m a ghostbeliever:)) ), mi-am facut curaj am mers la geam si am vazut ca e el..a venit sa isi ceara scuze..si ne-am tinut in brate minute bune..<3

PS 2: despre postarea cu momentul cand ai primit inelul: Am citit-o si am simtit tot ce ai scris..parca am trait atunci cu tine ce ai trait tu in momentele alea, entuziasmul..fericirea, ba chiar am citit de 2 ori sa simt entuziasmul si mai bine, imi imaginam cum ai reactionat… a fost ciudat sentimentul ..chiar sti sa scri foarte frumos si sa atingi inima, ar trebui sa scrii romane de dragoste:)):D si din PS am facut o poveste.. noaptea suntem mai inspirati cred:)) succes in tot ceea ce faci! Noapte buna xo

Iulia Bzt, 3 mai 2013 at 11:40

În primul rând, vreau să îţi spun că îţi ador blogul şi că îl vizitez din ce în ce mai des în ultima perioadă şi că eşti o tipă mişto rău! Îmi place că faci totul din plăcere şi că ai mult curaj + că de curând mi-am propus aceeaşi chestie ca tine- să profit de toate oportunităţile care îmi apar în cale- şi sper să-mi iasă :D.
În al doilea rând, să-ţi povestesc una din cele mai frumoase experienţe ale mele. Spun una, pentru că am nişte prieteni extraodinari la care ţin foarte mult şi cu care petrec muuulte momente frumoase :). So, acum aproximativ o lună, o gaşcă de tineri din oraşul meu au venit cu ideea să organizeze o acţiune de timpul “Free hugs”. Au umblat pe la Primărie pentru autorizaţie, au făcut event pe Facebook şi au invitat o grămadă de puşti de vârsta noastră. La început, am fost sceptică în privinţa acestei “întruniri”, doar că unul din prietenii mei a propus să mergem şi noi şi cred că mai mult de dragul lui şi al ceror care au mai vrut am mers. Ne-am adunat cam 100 de “indivizi” şi am îmbrăţişat muuultă lume. Ideea e că, pe lângă bătrânicile pe care le-am îmbrăţişat şi care ne pupau cu lacrimi în ochi pentru că probabil le era dor de nepoţi sau poate nici măcar nu aveau ( 🙁 ), ne-am îmbrăţişat între noi (MULT :)) ). Chestia asta m-a atins pe mine la inimioară- că plăcerea în a da o îmbrăţişare constă şi în faptul că primeşti una înapoi-. Pe lângă asta, ne-a aproapiat extrem de mult şi am ajuns chiar să ne facem planui de viitor, cum ar fi atunci când îmbătrânim să ne adunăm toţi în faţa blocului şi să mâncăm pufuleţi pe băncuţă :)).
E una din cele mai frumoase zile ale mele pentru că nu are o însemnătate mare pentru că am primit un cadou material sau ceva de genul ăsta, ci pentru că am primit un lucru extrem de important- nişte prieteni extraordinari-.
Sper că ţi-a plăcut povestioara mea şi în cazul în care voi câştiga geanta aceea superba îţi promit că îţi voi trimite şi o poză cu mine şi prietenii mei :D. (bineînţeles, ţi-o pot trimite oricum dacă vrei să o vezi)
Mult succes în continuare şi nu te lăsa de ceea ce faci! Pupici de la Bacău :*.

Denisa Ghib, 4 mai 2013 at 17:37

19.05.2011, o zi pe care nu o sa o uit! Era ziua mea de nastere, Tanya Stephens-It’s a pity rasuna in camera mea, iar mama mi-a facut cel mai frumos cadou. Pe biroul meu era o cutie de cadouri frumos impachetata. O deschid si lacrimile incep sa curga. Era un plic bej Salvatore Ferragamo, cel pe care mi-l doream de mult. Studiez plicul pe toate partile iar mama imi zice pe un ton impunator sa il deschid. Asa am facut si am gasit un bilet de tren inauntru. 20.06 era data biletului cu destinatia Mamaia. Am fost cea mai fericita. Atunci ea mi-a mai dat un motiv de bucurie: “Noi nu avem bilet pentru Mamaia. L-am dat Sandrei”. Sandra era o prietena foarte buna cu care aveam sa merg la mare, doar noi doua, o camera de hotel, soarele, multe poze si ulei pentru plaja. Ce poate fi mai frumos? Am mers la mare, ne-am distrat si ne-am intors de acolo cu un bronz perfect. A fost cel mai frumos cadou de ziua mea! (Asta e povestea mea care mi-o aduc aminte de fiecare data cand ascult melodia. Pupiici:*:*)

Daiana Negru, 4 mai 2013 at 19:58

Heeei, imi amintesc parca a fost ieri.. Dupa 12 ani in care am trait in Italia, ai mei s-au hotarat sa ne intoarcem in Ro..A fost foarte ciudat sa vin aici, nu stiam pe nimeni, vorbeam foarte greu lb.romana etc etc..Prima mea zii de scoala, clasa a6-a. Emotii cat caru, dar am avut noroc ca am prins o clasa cat de cat ok 🙂 Si nu m-am simtit data la o parte..Dupa cateva zile de scoala, in care am inceput si eu sa cunosc alti copii din alte clase..Am observat un baiat, chipes, innalt, clasa a8-a..Nu-mi faceam eu sperante, ca fata ceea noua sa fie observata de el ..Dupa terminarea semestrului, verisoara mea, care dintr-o intamplare era prietena cu Razvan ( baiatu din a8-a ) mi-a spus ca lui ii cam place de mine, ma vede diferita, cu mintea mai deschisa..Eu am ramas gen : vaaaaaaaaai nu cred !.. Am mai iesit, si primele saptamani imi venea sa ma bat singura :)) Eram asa de rusinoasa, deabea daca-mi scoteai 2 cuvinte intr-o ora.. x_x ( inca mi-e rusine de asta ) ..Dar stiu, nu pot uita..momentul cand am ramas singuri, el ma intreaba ceva si eu cu o vocee asa subtirica ii raspund..El imi spune : ai o vocee asa frumoasa, nu trebuie sa te ascunzi..chiar te plac ! Daaaaar nu asta a fost cel mai frumos moment, deeeci.. Aici, unde stau eu..se face anual, la inceputul verii o petrecere, bineinteles ca Daiana si Razvan au mers impreuna.. Ahaha.Marog, erau si alti prieteni, dar la un moment dat am observat ca am ramas doar eu cu el..Si se pune in genunchi ( gen film dinala wwwwwooow ) ma ia de mana si zice : Vrei sa fi iubita mea?! DA DA DA DA DA ! si atunci s-a intamplat si primul meu sarut. E ceva care nu-l pot uita..E asa, nu stiu..Perfect..Dupa o luna de relatie, imi amintesc, mi-a dat o carte si cand am deschis-o acasa o cazut un plic cu o poezie de dragoste scrisa de el. Relatia a tinut din pacate doar 3 ani, se schimba lumea. Dar el are o parte din inima mea.. ( Scuza-mi greselile de ortografie, dar crede-ma inca nu m-am obijnuit cu scrisu` in romana ) Te pup! Sarbatori fericiteee :*

Loredana, 4 mai 2013 at 20:08

Buna Alina , in primul rand vreau sa iti spun ca iti apreciez foarte mult blogul , pentru sfaturii , ideei si asa mai departe .
In viata cred ca fiecare persoana are experiente frumoase si de neuitat dar mereu ne vom amintii de acele experiente de iubire …simtii de parca plutestii de parca lumea iti apartine incat fiecare fiorr pe care il simtii te face sa iubesti si mai mult , cea mai frumoasa experienta pentru mine a fost cum 3 anii in data de 8 iulie chiar inainte de ziua mea care este pe 9 ,(pot spune ca de atunci ziua de 8 este cea mai speciala ..am considerat-o o zii binecuvantata ) de ce? pentru ca atunci mi-a aparut barbatul in cale…. eram in scara blocului cu cea mai buna prietena si povesteam era o caldura arzatoare ,,, pana cand l-am intalnit pe el pur si simplu atunci cand l-am vazut ..a fost magic si sincera sa fiu parca ar fii fost ieri … cu o voce calda mi-a spus buna .. s-a apropiat increzator si am facut cunostinta , sclipirea din ochii nu am sa i-o uit nici-odata , si cand inchid ochii i-o vad … atunci am stiut ca la el am sa tin cel mai mult si asa a si fost .si este chiar si acum..pot spune ca .a fost o dragoste la prima vedere … chiar si in ziua de azi ..am sentimentele acelea de inceput si aceii fiorii care imi strabateam tot corpul ..furinicaturile si tremuratul cand ma atinge….. 😀 . pe scurt am facut un mic rezumat ..povestea ar fii ft lunga , o seara frumoasa Alina tin-o tot asa :*

Raffaela crisan, 4 mai 2013 at 20:23

Inainte de toate vreau sa imi cer scuze pentru greselile pe care o sa le scriu 🙂 am fost nascuta si crescuta in austria si nu am avut niciodata ore de romana. Dar am invatat destul de mult de la parintii mei. Sper sa iti placa povestea mea 🙂

Cea mai faina experienta a mea a fost cand am fost in statele unite pentru un an. Am fost un “exchange student” in Louisiana sudul statelor unite. A fost o experienta deosebita deoarece am plecat la varsta de 15 ani departe de casa intro tara straina, intre straini si mai ales intro familie americana pe care nu o cunosteam. Iti dai seama ca la inceput mi-a fost foarte greu mai ales ca nu aveam posibilitatea sa vorbesc cu ai mei din cauza diferentei de ore. Trebuia sa ma trezesc de dimineata buna pe la vreo 5 dim. ca sa pot vorbii cu cei dragi. Dar m-am obijnuit dupa ceva vreme. Scoala in america a fost o experinta extraordinara!! Parca traiam intrun film! Am fost cheerleader si am jucat si in echiba de “soccer”, cum se spune in america. Sora mea a fost brazilianca si ea e o fata extraordinara! Cand imi era foarte dor de casa si vroiam sa plec, chiar daca m-am simtit foarte bine acolo, ea era accea care ma incuraja si ma ajutat sa trec peste toate! Am format o prietenie foarte strinsa si vorbim des pe skype! deabea astept sa o vad anul acesta! Dar cel si cel mai frumos lucru e sa iti veizi parintii dupa un an! Sa poti sa ii stringi in brate! Sa te simti…acasa. Sa ii stringi pe fratiorii tai cei mici in brate care nu mai sunt mici, care au crescut asa de mult de cand tu ai plecat. Sa ii veizi pe toti prietenii tai care te asteptau cu drag sa intrii pe skype ca sa puteti vorbii. Sa te simti…iubita.

Multumesc mult ca ti-ai luat timp sa citesti cea mai frumoasa experienta a mea 🙂
Paste fericit ti-e si lui raul! :*

Claudia F.B. Roselli (@ClauRoselli), 4 mai 2013 at 20:45

Povestea mea va suna putin diferit decat ceea ce ai auzit probabil pana acum. Eu am sa iti povestesc despre ziua cand mi-am cunoscut tatal. Era primavara,chiar inainte de ziua mea.Aveam 12 ani.Ajunsesem de la scoala si mami mi-a spus ca aveam ceva treaba in oras asa ca ne-am urcat in masina si ne-am indreptat spre un restaurant. Habar n-aveam pe cine aveam sa intalnesc si sincer nici nu mi-as fi putut imagina vreodata. Cand am ajuns in fata la restaurant,l-am vazut. Nu-l cunosteam si nu stiam mai nimic despre el,decat putinul pe care il aflasem de la mama mea si de la bunica. Dar l-am vazut acolo,privindu-ma si frangandu-si mainile si oricat de cliseic ar suna asta,ei bine,am stiut ca e el. Prima mea reactie n-a fost prea fericita am inceput sa plang si am refuzat sa ma dau jos din masina i-am spus mamei ca eu nu vreau sa-l vad ca eu nu am nimic de-aface cu el si am implorat-o sa mergem acasa,gandurile care mi-au bantuit copilaria au inceput sa ma copleseasca am inceput sa ma gandesc ca pentru el nu eram nimic decat un esec,o greseala,ca nu m-a vrut in viata lui,ca m-a abandonat si ca mi-a refuzat dreptul de a avea un tata. N-a fost niciodata usor pentru mine sa privesc in jurul meu si sa-i vad pe ceilalti copii tinandu-si ambii parinti de mana,sa fiu nevoita sa le spun tuturor de ce pe mine ma cheama intr-un fel si pe mama si fratii mei intr-altul.. Am suferit mult si asta m-a facut sa ma inchid in mine si sa-i refuz acestui om orice sansa de a ajunge sa ma cunoasca,dar apoi mami m-a prins de manuta si mi-a spus ca nu e frumos si ca ar trebui macar sa intram si apoi pot sa decid ce vreau sa fac,asa ca am ascultat-o si am coborat din masina. Stiam ca m-a vazut plangand si imi dadeam seama ca asta a facut lucrurile si mai grele pentru el,dar mie tot suferinta mea mi s-a parut mai mare. Nu mi-am comandat nimic la restaurant pentru ca deja incepuse sa mi se faca rau,am fost mereu o persoana extrem de sensibila desi mi-a placut intotdeauna sa cred ca “nu las sa se vada”.. Din cauza stresului am inceput sa imi rod unghile,obicei pe care il avea si el,si incercam sa prind cate ceva din conversatia care se desfasura intre el si mama in limba italiana,la vremea aceea eu nu stiam italiana asa ca nu am vorbit prea mult cu el din cauza asta dar si din cauza ca sufletul meu de copil nu imi dadea voie.. Ma privea mai mereu si avea o privire calda si intelegatoare,puteam sa vad in ochii lui ca ma intelegea si ca nu ma invinuia pentru felul in care ma simteam si pentru atitudinea distanta pe care o aveam fata de el.. Mi-a si zambit de cateva ori si am incercat si eu sa ii zambesc inapoi. Ma gandeam ca de indata ce intalnirea avea sa ia sfarsit eu puteam sa ma intorc la viata mea de dinainte,care nu il includea pe el. Dar,aveam sa il vad si a doua zi si a treia zi. Inainte sa ne ridicam de la masa m-a privit in ochi si l-am vazut ca plange si cu voce tremuranda m-a intrebat daca doresc sa il mai vad. Stiam ca ii era teama sa il refuz,stia ca exista posibilitatea ca eu sa ii spun “nu” si aproape ca i-am spus,doar ca mi-a fost rusine. Mi-a fost rusine sa-i spun acelui om care statea in fata mea plangand ca nu vreau sa am nimic de-aface cu el,ca ma abandonase si ca ma facuse sa sufar atat de mult,mi-a fost rusine asa ca i-am spus “da”. A inceput sa planga atat de amarnic si s-a indreptat spre masina lui. Faptul ca i-am spus “da” a fost probabil una din cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodata si acum,la 4 ani dupa moartea tatalui meu, realizez ca acea zi a fost una din cele mai frumoase zile din viata mea si plang de fiecare data cand imi amintesc de ea,chiar si acum! Alina,iti doresc cu sinceritate din tot sufletul sa te bucuri cat mai mult de parintii tai!

Andreea Elena, 5 mai 2013 at 20:53

Una dintre cele mai frumoase experiente a fost cea traita cu cea mai buna prietena a mea,Cata:)
Intr-o zi,eu si prietenamea,am iesit sa ne plimbam.Trecand pe langa un Supermarket am vazut o patiserie.Avand o pofta nebuna de ceva dulce ne-am gandit unde am putea savura delicioasele prajituri din vitrina frumos colorata.
Am cumparat un set de linguri de plastic,am luat prajiturile si ne gandeam unde sa mergem sa le infulecam.
Aveam si un motiv intemeiat pentru care vroiam sa nu mergem acasa-mergand acasa trebuia sa dam la tot familionul,neavand destui bani(sa nu credeti ca eram egoiste).
Exact in acel moment am trecut pe langa H&M-Cabina de proba fashionista DE LA H&M,era o idee foarte tentanta si nebuneasca in acelasi timp,pentru o mica nazbatie de neuitat.
Ca sa nu dam de banuit am luat pe furis cateva hainute(chiar daca le-am luat in graba erau foarte dragute) si ne-am dus in graba spre cabina fashionista sa infulecam delicioasele savarine(avand grija sa nu murdarim hainutele).
Aventura delicioasa nu a fost lipsita de peripeti:prietena mea,aiurita,a scapat jumatate din savarina.
Cum toate peripetiile adolescentei au un happy-end si al nostru a fost la fel,nimeni observand mica peripetie din cabina buclucasa,plecand fericite spre casele noastre.

I hope you like it,^-^!!!Happy Easter…
Andreea