22 decembrie 2012

Scrisoare către 2012

Alina Ceusan # Featured

  Scrisoare către 2012.

  E decembrie iar şi a trecut un an plin. Un al plin de schimbări, un an plin de activitatăţi care mi-au făcut viaţa mai frumoasă şi m-au adus mai aproape de ceea ce îmi doresc pentru mine şi pentru cei din jurul meu a căror viaţă reuşesc să o aplific prin a mea. Mi s-au întâmplat lucruri frumoase. Am călătorit mult şi am gustat tot soiul de vinuri. M-am îndrăgostit şi am plâns. Am simţit vreo 6 soiuri de nisip. Am scris vreo 400 de articole. Am stat de vorbă cu fetele mele nopţile târzii. Am trecut peste comenatarii răutăcioase, am ignorat sau am urmat sfaturi. Mă şi acum că ma uit în urmă, îmi dau seama cât de mult m-ai ajutat să
cresc.Am găsit uneori explicaţii unor situaţii care nu-şi formulau nici întrebări, 2012. Mă simt utilă. Mă bucură scrisul. Mă bucură un an de tranziţie care mi se părea atât de vag în ianuarie… 2012, mă bucură ca mi-ai găsit un înger. Mă bucură că băiatu’ ăsta mă place şi ar face orice să mă ştie aproape. Cât de aproape măi 2012, că n-am stat despărţiţi două zile de când ne-am bucurat unul de altul. Mă bucură că mi-ai găsit un sens. Că am înţeles mai multe decât aş fi putut spera.

2012, ai fost bestial!

M-ai enervat teribil in Ibiza la 40 de grade cand cea mai rece bere-mi clocotea în mână. M-ai enervat teribil in Paris cand mi-era frig în continuu. Vânt uşor, geci de piele, vinuri seci şi camere de hotel uitate parcă de vreme într-o poveste. Era doar o camera. Fără dar. Te-am iubit teribil că m-ai adus în aste locuri. Nu plâng, nu mă văicăresc!

Multumesc, 2012, pentru şansele infinite şi pentru răbdare. Că am postat târziu, ca m-am trezit târziu, ca am întârziat, că am minţit, că am fugit de responsabilităţi, se poate. E firesc când viaţa ţi se schimbă-n palme. Ce an! Mi-ai jucat feste, 2012, ne-ai pus la încercare, mi-ai dat totul pe tavă, da, exact cum spunea mama. M-ai maturizat, exact cum spunea tata – şi ai aşteptat până acum să vezi ce fac cu armele primite. Nu te-am dezamăgit!

Dansez mai frenetic la Midi, îmi mănânc legumele, sunt mai activă la ore, sunt constantă cu check-inu’ la FSPAC, îl iubesc pe Sasha, am mai multă răbdare cu oamenii de lângă mine, sunt mai atentă! Mă exprim mai frumos,  iubesc mai mult şi mai puternic ca niciodată, trăiesc din plin – ahh, dar cum mai trăiesc!

Dragele mele, pentru tot ceea ce am încercat şi am reuşit să fim, pentru toate dorinţele, pentru toate gândurile noastre de viitor…