andreeamilitaru, 15 mai 2014 at 12:43

Am fost mereu pasionata de esarfe,mai ales de cele lungi cu printuri indraznete. Cred ca tarie ca un accesoriu ca acesta poate sa te scape de multe ori din pericolul unui outfit plictisitor si monoton, mai ales cand e purtata oriunde, dar nu in jurul gatului.
Esarfa pentru mine s-a inventat pentru a fi agatat de geanta, pentru a atarna linistita si pentru a se legana in sensul invers al mersului meu repezit. Imi place extrem de mult combinatia asta cu esarfa legata de geanta. A doua optiune ar fi esarfa atarnata pe umeri elegant ce completeaza cam de fiecare data o tinuta perfecta pentru un look de toamna tarzie sau pentru o noapte pe plaja. Asta nu inseamna ca esarfele mele nu au stat si pe cap, si in loc de centura, la mana sau ca rochita de plaja.
Ei bine, cum sunt un “shoppaholic” devotat si pasionat, de curand am descoperit magazinele vintage, adica second handurile, de care am devenit aproape dependenta. E minunat sa gasesti lucruri diferite, vechi, old school pe care sa le asortezi cu cele abia aparute in rafturile magazinelor. De altfel, pot sa afirm cu tarie ca nu exista loc in care sa gasesti esarfe mai multe, mai interesante, mai colorate, mai pline de magie ca intr-un second hand. Asa a inceput si povestea mea cu esarfa in culori de toamna.
Am vazut-o intr-un magazin in care era prima data cand intram. Statea agatata printre altele pe un umeras vechi. Nu mi-a atras atentia chiar deloc. Am privit-o in trecere si cam atat, apoi am plecat fara sa ma gandesc macar putin la ea. Presupun ca stiti sentimentul ala de “cat de bine ar fi mers cu..” si cel de “nu conteaza ca e 8 jumatate, eu ies in oras si esarfa mergea perfect tinutei mele. Trebuie sa merg sa o cumpar”. Cam asta a fost si sentimentul meu. Cum mi-am petrecut 1 zi tot gasind combinatii, am decis a doua zi sa merg sa cumpar esarfa pe care aproape o visasem si noaptea. Magazinul de unde trebuia sa o iau avea insa lichidare de stoc si nimic nu mai era aranjat, organizat si usor de gasit ca in ziua precedenta. Cum nu am reusit sa o gasesc, am mersi si am intrebat-o pe vanzatoare detalii despre accesoriul meu aramiu. Aceasta mi-a spus nonsalant ca e posibil sa o fi impachetat deja si sa se afle in drum spre celalalt magazin al lor. Imaginati-va de acum toata cautarea. Am mersi la magazinul cu pricina si, cum trebuiau sa descarce marfa abia luni(era vineri seara), am aranjat cu doamnele vanzatoare sa ma lase sa caut esarfa. Dupa multe insistente au inteles aproape disperarea mea si mi-au permis sa cotrobai prin sacii cu haine. Zis si facut. Dupa 2 ore de cautari am gasit in sfarsit ceea ce cautam. Le-am multumit doamnelor de la magazin si am plecat spre casa. A fost cu siguranta cea mai interesanta experienta a mea. In prezent esarfa mea sta la loc de cinste si e continuu apreciata si admirata. Pe langa impactul mare pe care il are asupra oamenilor, imi asigura si un gat cald sau un look rock, chic, casual, in functie de ceea ce vreau sa fiu in ziua respectiva.

Gabriela Bors, 16 mai 2014 at 6:22

Trebuie sa recunosc ca nu stau atat de bine la capitolul creativitate atunci cand e vorba de imbracaminte/accesorizare. Acesta e si motivul pentru care te admir atat de mult. La mine, mai degraba, esarfa a venit cu o poveste si eu am fost doar un purtator norocos. Mai precis, asa l-am cunoscut pe viitorul sot. Era o duminica destul de racoroasa, o zi de toamna indecisa, asa ca am purces spre o mica plimbare impreuna cu o prietena. Purtam o esarfa albastra, plina cu flori. Batea vantul foarte tare, si cum esarfa era prinsa lejer, si-a luat zborul pana pe cealalta parte a strazii. El a venit si mi-a returnat-o. De acolo, pana aici sunt 7 ani de poveste si esarfa albastra ne face sa chicotim, de fiecare data cand o port. Asadar, probabil, singurul mod in care port acea esarfa se rezuma la ,,cu dragoste”..:)

Ioana, 22 mai 2014 at 21:29

Salut,
Am facut imprudenta de a citi povestile celorlalte cititoare inainte de a incepe sa iti scriu…zic imprudenta, pentru ca nici o esarfa nu se leaga de povestea vietii mele sau de marea mea dragoste… Am esarfe de care ma atasez, dar din pacate nu le pot promite dragoste vesnica si fidelitate:)) Le schimb la fiecare tinuta, insa…fiecare outfit al meu contine o esarfa:) Esarfele mele dau personalitate tinutei…tocmai de aceea le ador. Poate o sa zici ca sunt lipsita de imaginatie, dar…esarfa trebuie sa stea prinsa de gat…Ce rost are sa ai o esarfa superba din matase daca nu tu te bucuri de atingerea ei, ci poseta ta?:)) Eu esarfa o port la gat, aranjata intr-o funda imensa, perfecta…Daca as castiga giveaway-ul as purta esarfa Guess de un mov royal la o tinuta all black…evident s-ar afla la gatul meu intr-o funda mare perfecta… Aaa si ar mai fi ceva…As asorta-o cu niste stiletto de catifea…mov royal( nu ca i-as avea)! Just deammin’:)) kisses

Livia, 10 iunie 2014 at 13:51

Ironic…am venit in Cluj cu tatal meu si cu bunica pentru ca ea trebuie sa fie operata imediat,iar in Galati(de unde vin eu) nu se face aceasta operatie.
Eu am o chestie cu fluturii,nu ma intreba de ce,cum sau in ce fel..pur si simplu am. Mi se par cele mai frumoase si gingase fiinte..iar daca ar trebui,as putea sa scriu un roman despre “de ce iubesc fluturii/ de ce mi-as dori sa ma aseman cu un fluture”,asadar iti poti imagina ca esarfa mea preferata este una cu fluturi..mi-a cumparat-o mama in iarna caci am avut o saptamana foarte buna la scoala si a fost un fel de recompensa..initial trebuia sa fie o esarfa oarecare ,fiind cu fluturi a fost un bonus.
Aici mi-am luat esarfa si am legat-o simplu de geanta,cum fac cu majoritatea esarfelor mele. La spital,dupa ce i-am asezat lucrurile bunicii in salon a venit o fetita de vreo 8-9 anisori. Era foarte frumoasa,dar ma fixa cu privirea,ceea ce ma speria putin,dar bucuria ei,modul in care isi incuraja bunica si accentul ei m-a facut sa o indragesc. Fiind foarte cald in salon m-am asezat la geam,mi-am luat esarfa,am rasucit-o in toate felurile posibile si cumva imi faceam vant cu ea..eh,adevarul e ca nu am reusit decat sa ma incalzesc si mai mult…la un moment dat fetita exclama:”fluturasiiii,uite-i cum zboara” (cu accentul tipic zonei asteia). Eu fac un zambet mare si tamp,care ar spune “aww” si o intreb daca ii plac fluturii. Ea imi raspunde ca da si spune ca am o esarfa foarte frumoasa,apoi discutia se termina. Cam peste 10 minute vine o asistenta care ii spune familiei respective ca bunica trebuie sa intre in operatie,iar fetita imediat incepe sa planga..jur, mi s-a rupt inima si imi venea si mie sa plang..mi-as fi dorit sa fac ceva,dar ce? In definitiv sunt doar o necunoscuta..dar m-am gandit sa-i dau esarfa mea sa o tina,ca pe papusa preferata,pe care o strangi tare in brate cand iti este frica…si brusc mi-a venit ideea..de ce nu i-o dau ei? Adica..sunt de 2 zile aici si oamenii astia sunt foarte frumosi,draguti,politicosi si zambesc mereu..am avut cu cine sa fac schimb de zambete si sa vorbesc din priviri…ma gandeam ca asa as face un cadou Clujului..asa ca i-am dat ei esarfa..recunosc,mi-a parut rau,caci iubeam esarfa aia,dar modul in care s-a luminat la fata,si-a sters lacrimile si mi-a multumit timid a fost..a fost nu stiu..nu pot exprima asta intr-un cuvant…deci,asta e povestea mea 😀