Roxana, 13 iunie 2013 at 10:34

Hello there,Alina ! Acum 4 ani de zile am cunoscut pe net(era hi5 atunci,nu stiam de facebook ) o tipa,printr-un concurs cu niste poze ,copilarii cum erau inainte.Cineva a comentat foarte urat la poza mea ,iar tipa a dat un comentariu in care s-a contrazis cu persoana respectiva asupra unui aspect referitor la poza mea.I-am multumit printr-un mesaj si ne-am lungit la discutii,apoi vorbeam tot mai des,am ajuns sa vorbim zilnic la telefon cu orele…si apoi cam in 3 luni de zile am fost la ea in oras sa o vad. Prima intalnire a fost putin awkward..inafara faptului ca atunci cand m.a vazut a facut ca o nebuna si m-a luat in brate,avema impresia ca o cunosc de ani de zile dar aveam si o retinere intr-un fel ,nu stiu de ce. Am ramas la ea un weekend am cunoscut-o pe maicasa ,prieteni de ai ei. Iar apoi a devenit un obicei pentru noi sa ne vedem foarte des. Vorbim si in ziua de astazi tot la fel ,nu s.a shcimbat nimic intre noi,ne spunem orice,indiferent de distanta de aproximativ 160 de Km care este intre noi. Si da,cred in prietenii nascute pe net,fara motiv si la distanta.! P.s : Prietena mea e tot de langa zona Muresului,ii iubesc accentul :)).Kisses

Lia, 13 iunie 2013 at 11:41

Buna Alina! Din pacate nu mi s-a intamplat pana acum sa ma imprietenesc cu cineva online si nu am ce sa iti povestesc dar mi-ar placea sa te cunosc si sa merg la Digital Divas Awards 2013. Pe langa asta mi-ar fi si usor pentru ca locuiesc la Bucuresti desi sunt o ardeleanca mandra 🙂
Mi-ar placea sa te cunosc pentru ca imi faci fiecare zi mai frumoasa, pentru ca esti una dintre cele mai mari descoperiri de ale mele dupa Chiara Ferragni si pentru ca innebunesc pe toata lumea sa se uite pe blogul tau la cine stie ce detaliu care ma da peste cap. Iti apreciez foarte foarte mult personalitatea si munca.
P.S.: In acest moment rasfoiesc AVON CONNECTS si caut un tutorial pentru bob lung, tunsoare pe care mi-am facut-o dupa vreao 10 ani de par lung. Daca nu gasesc o sa te rog pe tine sa faci unul pentru ca mi se pare foarte greu de intretinut (uscat, perie rotativa, placa).
Pick me! Pick me! 🙂 and keep up the good work!

allish24, 13 iunie 2013 at 11:44

Buna ,Alina!! Foarte draguta povestea ta ,dar si gestul de a lua cu tine la acest eveniment pe una din noi, admiratoarele si fanele tale, daca pot zice asa. Eu una te admir foarte, foarte mult pentru ceea ce faci, ceea ce ai reusit sa devii, pentru imaginea ta si felul tau de a fi. Multe dintre noi viseaza la lucrurile care le ai tu ,care le faci , la oportunitatile tale. Te urmaresc pe blog inca de la inceputuri(avand si eu un blog tot pe wordpress) si pe facebook din toate partile:)) Pentru mine pot spune ca esti sursa de inspiratie foarte buna. Se zice ca fiecare om a avut in viata un model pe care a vrut sa il urmeze, sa fie ca el. Eu sunt sigura ca tu esti unul pentru multe din fetele care te urmaresc. Exceptie fac parte “hateritele” care te urmaresc doar pentru a te jigni sau pentru ca,cu fiecare rochie,pereche de pantofi sau culoare a parului postata de tine, nivelul de invidie si frustrare le creste peste limite si cumva, trebuie sa rabufneasca. Povestea mea cu experienta prietenilor online s-a petrecut in urma cu un an,pe la sfarsitul anului I de facultate. Urmaream de mult timp o gramada de bloguri de beauty&fashion, fete inteligente si talentate, care imi faceau zilele mai frumoase; stateam ore in zile si citeam postari,la unele comentam si eu, ma amuzam si nu in ultimul rand invatam. Cand am terminat cu facultatea, fiind extrem de pasionata de make-up ,am zis sa imi fac si eu un blog unde sa imi postez prostioarele, macar sa ma simt eu bine ca fac ceva creativ. Cu putin timp liber ,niste pensule si un aparat foto ,am reusit sa imi fac si eu Blog.WOw, visam si inca visez ca va fi unul de succes,precum al tau sa zicem. Dar nu e vorba de bloguri acum … Intr-o zi ,bantuiam plictisita pe facebook si am dat peste o pagina a unei fete din Anglia. Beauty&Fashion scria la descriere. Postarile erau interesante, avea un mod amuzant de a scrie si te atragea prin felul asta. La un moment dat era o poza cu un machiaj realizat fara oglinda:)) Horror, nu stiu daca ai incercat asta pana acum dar este foarte amuzant:)) am lasat un comentariu si dupa mine o fata care comentase in romana si mi-am dat seama ca posesoarea paginii era romanca. Am corespondat ceva timp prin intermediul facebookului, ajunsesem sa vorbim foarte des, ca doua prietene bune, despre moda, despre machiaj, despre visul meu de a trai in Anglia ca si ea , care uneori incerca sa ma convinga ca nu este chiar cel mai bun lucru care a putut sa i se intample. Era inceputului lui septembrie si eu a trebuit sa ma reintorc in Bucuresti pentru a-mi gasi locuinta aici pe perioada facultatii ce statea sa reinceapa. Nu mai vorbisem cu prietena mea virtuala de o saptamana,nu mai stiam de ea mai nimic, doar ca trebuia sa plece cu parintii undeva pentru rezoolvarea unei probleme. Eram la Gara de Nord. Umblasem toata ziua fara niciun scop sau rezultat si imi era foame. Cum stie toata lumea in gara nu o sa ai niciodata parte de mancare sanatoasa sau bio. Asa ca am intrat la KFC pentru un meniu(shame on me). Nu erau foarte multi oameni ,ii puteai numara pe degete. In fata usii erau doua mese unite si 5 scaune toate ocupate. De obicei cand intru intr-o incapere cu oameni nu imi place sa ma uit la ei, sa ii vad care cum se holbeaza sau chestii de genul, asa ca ma uitam ori in jos ori fix in fata. In timp ce treceam pe langa cele doua mese unite privirea mi s-a dus spre una din fetele care statea cu fata spre usa de la intrare. Pentru un moment am ramas blocata pentru ca mi se parea izbitor de cunoscuta dar nu stiam de unde sa o iau. Am mers sa imi cumpar meniul-bomba de calorii si m-am asezat la o masa. Incercam sa imi amintesc de unde o cunosc pe tipa. Nu reuseam de nicio culoare. Dupa 10 minute ma ridic ca sa merg pana la toaleta. A fost ca in filme, exact asa imi amintesc si ma bufneste rasul:)) eram doua fete care stateau la doua chiuvete, se spalau pe maini. In fata lor o oglinda mare. La un moment dat ambele isi ridica privirea sa se admire in oglinda, numai ca ochii li se duc la cea din stanga ,respectiv dreapta. Am ramas blocate. Eu tot nu imi aminteam de unde o cunoasteam. Dupa vreo 20 de secunde in care ne tot holbam ea zice:” Bai, esti nebuna, ce cauti aici????” Eu n-am raspuns timp de 4-5 secunde si atunci mi-am amintit. Era prietena virtuala tocmai din Anglia. Nici daca ne vorbeam nu ne puteam intalni asa. Vorbisem mult inainte de cum ne putem vedea , sa vorbim normaaal ca doua BFs,fara sa ne desparta un monitor si vreo 5000 de km. Mi-a povestit ca ajunsese in Bucuresti cu o zi in urma si ca trebuie sa ajunga la Arad(orasul ei natal). Aveam doar 40 de minute de vorbim pentru ca trenul ei pleca spre Arad si nu putea sa il rateze. Am stat la masa cu prietenele si fratele ei si am stat de vorba dar timpul a trecut foarte repede. Am facut schimb de numere de telefon sa vorbim cat timp va fi in Romania. A stat 5 zile aici. Stiu doar ca trebuia sa plece in Anglia si sa ma contacteze cand ajunge inapoi acolo. Ne intelegeam ca doua surori, aveam aceleasi pareri, aceleasi temperament si parca si semanam. Dupa aproximativ 4 zile imi lasaun offline ca o perioada de timp nu vom mai putea tine legatura din cauza unor probleme care mi le va spune dupa. Si a trecut timp…………si inca trece….
Asta este povestea mea virtuala!!! Are si o parte amuzanta , cea a destinului care nu stii niciodata unde te duce si cu cine te pune face to face dar si una trista ,cea in care dupa un moment frumos urmeaza unul mai putin frumos care te face sa crezi ca ai pierdut un prieten.
Pupici multi , Alina si mult succes in continuare in tot ceea ce faci !!!P.S Pe mine tot Alina ma cheama!! Hihihi <3

iulia, 13 iunie 2013 at 12:10

this is very nice and exciting, alina! ca de obicei, vii mereu cu idei bune si ca un blogger adevarat care isi iubeste cititorii, vrei intotdeauna sa-i incluzi in povestile tale 😀 ahh, ce dragut, sunt incantata sa vorbesc despre cum am cunoscut-o online pe una dintre cele mai bune prietene ale mele. de fapt, pe prima bf a mea, inca o consider best friend, doar ca viata ne-a diferentiat putin drumurile si alegerile. nu stiu daca stii sau iti mai aduci aminte ca acum mult timp, cativa ani chiar, erau site-uri piczo, unde lumea isi punea poze, facea pagini cu prieteni etc, sigur iti amintesti. ei, si intr-o zi, ma uitam pe un site piczo, cred ca era al unei colege si am descoperit-o pe fata asta, pe adelina, pe prietena mea cea mai buna. pur si simplu, site-ul ei piczo, descrierile, pozele.. m-au determinat s-o adaug in lista de mess. si de aici a inceput totul. ne-am dat seama ca avem nenumarate lucruri in comun, am inceput sa iesim, sa povestim, pur si simplu, am devenit best friends. ne-am legat atat de tare, incat ne-am hotara sa dam la acelasi liceu, sa intram la acelasi profil, in aceeasi clasa, sa stam in aceeasi banca. de la un site piczo. anii de liceu alaturi de ea au fost minunati, intotdeauna ne mutau profesorii din banca, sau mai rau! ne dadeau afara din clasa pentru ca radeam prea rau sau pentru ca vorbeam prea tare.. avem atatea amintiri impreuna, atatea zile de nastere sarbatorite impreuna, ni s-a intamplat sa ne indragostim pentru prima data in aceeasi vara, suntem varsator si sagetator, doua zodii care dupa horoscop se completeaza cel mai bine si asa si e, ne-am completat mereu perfect, ne citeam gandurile. doar ca.. aveam si personalitati foarte puternice, nu-ti imaginezi cum erau certurile noastre. dar si astea aveau farmecul lor sincer, acum rad cand imi aduc aminte cum tipam ca doua nebune :)) si desigur ca motivele erau copilaresti. dar am crescut impreuna practic, cu ea am descoperit ce inseamna prietena adevarata si cum o zi fara ras e pierduta. din pacate, cum ti-am zis, viata ne-a dus pe cai diferite, dar totusi, nu ne-am separat de tot. tinem legatura si acum, dupa intrarea la facultate si stiu ca oricand as suna-o, am sprijinul ei si ea la fel cu mine. e o poveste foarte lunga, nu mi-ar ajunge o zi intreaga sa povestesc, dar nu vreau sa te obosesc nici pe tine cu prea mult citit. deci bine ca s-au inventat pe atunci site-urile piczo, pentru ca prin intermediul lor, s-a nascut o prietenie minunata, intre doua persoane atat de diferite si totusi.. atat de potrivite. sper ca mai are scrisoarea de la mine. desi locuim in acelasi oras, i-am trimis prin posta o scrisoare de ziua ei, cu o saptamana inainte sa fiu sigura ca o primeste la termen, i-am pus-o intr-un plic rosu, pentru ca rosul simbolizeaza iubirea 😀 si i-am spus cat de mult inseamna pentru mine. eu mai am intr-o cutie toate scrisorile de la ea si cu ocazia asta cred ca le voi mai citi odata, de dragul vremurilor bune! multumesc ca mi-ai dat ocazia sa impartasesc niste povesti din viata mea, cu tine! pupici, si multa bafta la concurs, eu te-am votat deja 🙂

Volcovinschi Miruna, 13 iunie 2013 at 12:46

Salut, Alina! 😀 Abia acum cand ma gandesc la cum a inceput tot ma cuprinde o emotie imensa si imi dau seama cat de norocoasa sunt alaturi de ea, chiar daca suntem la distanta! Acum 4 ani am dat intamplator de profilul ei si parea o fata asa frumoasa si amuzanta (lucruri care ii sunt caracteristice si azi) incat am adaugat-o in lista mea. Am observat dupa cateva zile ca avem o prietena comuna si m-am gandit ca ar fi o idee buna sa incep o discutie pe tema asta, asadar aici a pornit totul! Fara sa-mi dau seama am realizat ca trecusera ore intregi, ore in care am dezbatut orice subiect, de la trupa preferata pana la aventuri din viata noastra si asa mi-am dat seama ca e o particica din mine, in doar cateva clipe! Nu suntem doua prietene obisnuite, suntem mai mult de atat si ii multumesc ca a folosit orice cale virtuala de a fi alaturi de mine mereu!

cristina, 13 iunie 2013 at 13:26

o sa imi incep mica mea poveste despre o buna prietena care am cunoscuto pe facebook eu am un catelusi bichon maltez care imi este ff drag si ii cautam o fetita el fiind batel asa k am vazut k un anunt cu o catelusa ff frumosa exact pt ce caut eu si am contactato pe stapana am vb la tel si am stabilit sa ne intalnim in parc iore ea stand in zona .a doua zi ne-am intalnit si am mers cu ea si cu catelusa ei si eu cu catelusul meu,mergand noi doua am descoperit k avem foarte multe lucruri in comun cumparaturile cluburile si multe altele si acum au trecut aproape 8 luni si nu exista zi sa nu ne intalnim devenind foarte bune prietene si asta numai cu ajutorul internetului ne-am cunoscut online si pot spune k mi-a fost alaturi si in momentele grele de aceea o numesc cea mai buna prietena a mea nu a fost invidiuasa pe mn nu m-a vb niciodata de rau intr-un cuvant s-a dovevit o adevarata prietena nu cum au fost altele numele ei este ana si vreau sa ii multumesc pe aceasta cale pt k a fost alaturi de mine knd mi-a fost greu

Laura, 14 iunie 2013 at 4:39

Buna Alina 🙂 Felicitări pentru inițiativa de a întâlni măcar una din cititoarele tale 😀 e foarte drăguț din partea ta 🙂 deși sunt la câțiva mii de kilometrii depărtare (tocmai în Canada), tot aș vrea să îmi spun povestea 🙂
Văd că majoritatea poveștilor menționează hi5-ul, dar eu am de mulțumit twitter-ului pentru un nou prieten 🙂
Exact acum 7 luni, eram pe contul unei trupe care îmi place, pentru că au trimis un tweet. Un personaj complet random a comentat la ce am menționat eu și am început să vorbim. La început vorbeam despre acea trupă, dar încet subiectele deviau și am început să vorbim despre cine e persoana din spatele celuilalt ecran. Eram puțin speriată pentru că știam de pericolele de pe internet. Dar încet, încet, am ajuns să descopă cine e, să realizez cât de multe lucruri avem în comun și să am încredere în această persoană care era complet străină acum câteva săptămâni.
Presupun că știi posturile alea de pe tumblr cu “perfect guy-friend”, nu? Ei bine, aceasta persoana a devenit pentru mine acel băiat. Lui îi spun totul și știu 100% că el mă poate ajuta și că îmi este un sprijin, și la bine și la rău. A fost acolo pentru mine când familia și prietenii mei nu au fost și am sute de mii de cuvinte de mulțumire să îi adresez pentru tot ce a făcut pentru mine 🙂
Încă aștept ziua când îl voi întâlni pentru că el sta in America, dar avem planuri mari ce vom face ziua aia și eu abia aștept să vină 🙂
Kisses from Canada :*

Bianca, 14 iunie 2013 at 10:49

2 iunie 2011.. Eram ca in fiecare seara pe messenger barfind cu prietenele. La un moment dat un baiat, pe care se parea ca il aveam in lista de messenger desi nu il cunosteam, m-a intrebat daca in poza de profil de pe mess sunt eu. Revoltata, i-am zis: “bineinteles! nu imi pun poze cu alte persoane!” Atunci mi-a zis ca sunt foarte frumoasa si ca are o rugaminte la mine. (evident ca nu l-am luat in serios, parea doar o replica destul de slaba de agatat). In urmatoarele 5 minute mi-a spus ca este pilot de raliu si ca are nevoie de o fata frumoasa, asa ca mine, pentru o sedinta foto. Hmm, sedinta foto, evident ca eram ähh, daa!, dar nu i-am aratat asta( sunt fata :D) si i-am zis sa termine pentru ca nu ma cunoaste nu il cunosc, sa-si caute “alt ajutor”. El nu facea altceva decat sa se amuze tare in timp ce eu eram foarte indignata( aveam 17 ani:D) Dupa o serie de replici foarte dure din partea mea la adresa lui, i-am urat noapte buna si i-am spus sa o lasam asa, pt ca ajunge cu glumele. Nu a obiectat nimic, urandu-mi noapte buna. A doua zi, ma duceam la liceu ca in fiecare zi si cand am intrat in clasa, aveam un buchetel de lalele pe banca si un biletel in care scria “la pauza te astept sus”.. Intrigata i-am intrebat pe colegii de clasa de la cine e. Au zambit si mi-au zis ca este de la un baiat care are clasa deasupra noastra. ooook am zis. Eram foarte curioasa cine e, tinand cont ca aveam impresia ca stiu care imi sunt vesnicii “admiratori”:)). Ora respectiva, de fizica, a tinuuut parca o vesnicie! La pauza, am iesit inaintea profesorului, grabita tare si am mers la clasa menionata de colegii mei. Da! Era baiatul de pe messenger, care era in aceelasi liceu cu mine de 3 ani, dar pe care nu il sesizasem pana atunci. Avea un zambet tamp si totodata timid, de copil. Evident ca nu am stiut ce sa ii spun, i-am multumit pt flori si am vrut sa plec. M-a strigat si mi-a zis sa mai stau putin sa-mi spuna ceva. M-am oprit si l-am ascultat. Mi-a zis ca in realitate sunt si mai frumoasa si ca ar fi mai mult decat onorat daca as face cu el acea sedinta foto. Mi-a spus ca nu e nici o gluma si ca daca vrea, ar putea foarte frumos sa plateasca o fata cu experinta in chestii de genul si gata. Dar ca pentru el sedinta foto ar decurge mult mai frumos daca as vrea sa fiu alaturi de el. Desi nu era baiatul care m-ar fi facut sa zic “wow, e genul meu!” am zis ok, de ce nu? Ei bine, ca sa scurtez aceasta poveste, sedinta foto a fost un adevarat succes si a iesit foarte bine! Desi nu era deloc genul meu, de pe 2 iunie pana pe 17 iunie 2011 a reusit sa ma cucereasca si sa ma faca sa-l iubesc pana in ziua de astazi si nu numai! Stii cum e cand nu esti indragostit? Vezi totul urat, deformat, ca si cum ai privi lucrurile prin fundul unui borcan! El m-a facut sa vad totul cu alti ochi, sa ma vad cu alti ochi! Ne completam si totul este minunat! Siii.. pe 17 iunie facem 2 ani de cand suntem impreuna!:X
So, prin intermediul internetului am castigat un prieten si un iubit minunaaant!

P.S. Sunt cititoarea ta de cel mult o luna si putin, atunci te-am descoperit.. Te admir si pot spune ca din anumite puncte de vedere esti un exemplu pentru mine! Mi-ar placea sa castig “concursul”si sa te cunosc. Chiar pe 21-22 iubitul meu are raliu la Cluj( face parte din echipa Napoca Rally din Cluj) si daca nu ne cunoastem prin intermediul concursului, poate ajungi pe 22 la raliu sa ai parte de putina adrenalina:X!
Bafta in continuare pt ca se vede ca iti place ceea ce faci si ca esti fericita facand asta!

Alina Tebeica, 14 iunie 2013 at 17:09

Ok, o sa incerc timid sa povestesc despre cea mai ciudata perioadata din viata mea.Probabil una aparent banala dar care pentru mine este speciala, plina de mistic.Totul a inceput in toamna anului trecut cand avand timp liber la dispozitie stateam pe facebook si un post insotit de o fotografie cu o catelusa foarte simpatica mi-a atras atentia. In postare era vorba despre o fata care-si cauta catelusa fugita de acasa, exact in zona in care locuiesc eu. Tipa este stabilita in Bucuresti dar parintii acesteia au o casa in orasul in care stau, la aproximatix 100 de km de capitala. Am stiut ca simtul meu civic nu o sa ma lase sa stau in casa uitandu-ma la seriale in timp ce fata isi cauta catelusa, asa ca am decis sa o contactez. I-am scris un mesaj privat in care i-am spus ca eu locuiesc in zona in care catelul s-a pierdut si doresc sa o ajut sa o recupereze. Mi s-a raspuns promt, mesajul a fost insotit de cuvinte frumoase si de multumire. Me-am intalnit si am hoinarit prin tot cartierul timp in care am reusit sa vorbim, afland ca avem atat de multe in comun. Catelusa a fost gasita si dusa in siguranta si la fel s-a intamplat si cu relatia noastra.Am continuat sa vorbim pe facebook si in ciuda diferentie de 6 ani intre noi eram foarte apropiate si asemanatoare la gusturi in materie de haine, accesorii, mancare, distractie, relaxare, tot :). In 2 sapt a devenit cea mai buna prietena a mea si ne-am tot intrebat cum de nu ne-am intalnit mai devreme, multumindu-i lu Dorothy (catelusa ei) pentru intamplare. Ne vizitam foarte des si atunci cand nu suntem impreuna vorbim constant la telefon chiar daca doar pentru a trece timpul. Probabil ca nu este o poveste foarte speciala pentru multi dintre voi, dar pentru mine a insemnat totul. A fost intamplarea care mi-a marcat viata si pentru asta ii multumesc lui Dorothy, lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat ocazia ca-mi descopar persoana care-mi trebuia pt a ma simti implinita, prietena adevarata care imi lipsise intre toata cunostiintele, persoanele nepotrivite care ma inconjurau.Nu in ultimul rannd multumesc retelei de socializare Facebook, singurul loc unde toate sunt posibile, unde se infiripa iubiri dar si prieteni, uitati ca la mine chiar s-a intamplat si probabil ca nu sunt singura.Iti multumesc tie,Alina Ceausan, pentru ocazia care mi-ai oferit-o sa depan amintiri, amintiri care mi-au adus un zambet in coltul gurii si mi-au umplut inima de bucurie.Iti urmaresc blogul cu mare interes si este prima data cand particip la un giveaway sau orice fel de concurs si poate ca aceata tema frumoasa imi va purta noroc.CHIAR CRED ASTA! 🙂
P.S Fug sa imi sun prietena sa ii spun ce tocmai am facut! Haha, o sa fie foarte bucuroasa ca am o sansa sa ne vedem la o cafea pe 21 iunie! Pupici!

lorenatipei, 16 iunie 2013 at 9:28

Sti momentul acela cand esti pe graba si exact atunci suna telefonu….pfff horrorrrrrrrr! Acesta a fost momentul cu care a inceput prietenia dintre mine si Bianca, o tipa super. Deci…raspund, o voce de tipa se aude -Hey Lorena, sunt Bianca, am vazut pe FB ca suntem colege la aceeasi faculta, nu ai cumva cursurile la materia “x” ? Mie numai de cursurile ei nu imi ardea la ora respectiva. I-am raspuns asa sec sa imi lase un mesaj pe FB ca ii le trimit eu cand am timp (lame, dar na…) A doua zi de dimineata, savuram un bol de musli si am vazut mesajul Biancai. Am zis, hai sa o ajut pe fata ca poate la un moment data se intoarce roata. I-am rasp, am inceput sa vb, mai intai de faculta pe urma alte prostii si uite ca asa…cu timpul s-a legat o prietenie solida. Ea este din alta localitate decat mine si ne vedem doar la examene sau asa la o cafeluta, dar nu asta e important, important e ca am castigat o prietena…si asta e ce conteaza cu adevarat. Kisses :*
P.S. : Hope you like micul cadou care trebuie sa ajunga maine la tine. ^_^